CONSTITUIREA SI FUNCTIONAREA
BANCILOR ROMÂNESTI SI A SUCURSALELOR BANCILOR STRAINE ÎN ROMÂNIA


CAPITOLUL I

NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND SISTEMUL BANCAR

Banca si activitatea bancara în timp si spatiu

Activitatea bancara îsi are originile în Antichitate, perioada în care bogatiile erau pastrate în temple, fapt ce aducea un anumit “profit” preotilor, pe lânga recunoasterea templelor de catre populatie. În masura în care bunurile pastrate erau perisabile, modalitatea de pastrare era împrumutul de consumatie. Pentru deponenti se asigura plasarea bogatiei într-un loc sigur, iar pentru preoti se realiza un profit. Dovada acestor practici este descoperirea de catre arheologi în Mesopotamia a tabelelor de contabilitate datând din 3400-2500 î.H.
O alta practica des întâlnita în perioada antica era împrumutul cu dobânda, practica ce la început nu a putut fi controlata de autoritati, deoarece nu existau reglementari în domeniu.
Împrumutul cu dobânda este reglementat mai târziu prin Codul lui Hammurabi care este recunoscut cu prima reglementare în domeniu. Printre altele, Codul prevede si contractele d eîmprumut pentru a caror recunoastere era nevoie sa fie vizate de functionari regali; si contractul de comision, stramosul contractului de cont curent de astazi.
Aparitia bancilor ca institutii a avut loc în Grecia si Roma antica în secolele VI-VII î.H. Acesta este rezultatul dezvoltarii comertului ca o consecinta a emiterii monedei proprii de catre fiecare oras comercial. În scopul de a combate camata mai multe cetati grecesti au decis sa constituie “banci publice” care pe lânga rolul propriu.zis bancar, mai aveau si sarcina strângerii impozitelor si dreptul de a bate moneda. Dupa modelul grecesc, în Roma antica apar “bancheri privati” si “banci publice”.
În porturile grecesti, “trapezistii” devin bancheri veritabili în sensul actual altermenului; ei îndeplinesc majoritatea functiilor bancii moderne: depuneri credite, schimb, crearea altor mijloace de