I. REPERE ISTORICE PRIVIND CONTROLUL
FINANCIAR SI FISCAL IN ROMANIA

Statul, indiferent de forma sa de organizare, si-a creat intotdeauna un sistem de control ale carui principale obiective au vizat, in cele mai multe cazuri, activitatea de urmarire si de realizare a obligatiilor financiare ale cetatenilor fata de institutiile sale.

1. Inceputurile si necesitatea sistemului de control fiscal.

Primele marturii ale existentei structurilor de control ale statului, in spatiul carpato-danubiano-pontic, dateaza din secolul al XIV-lea. Statele romanesti nou infiintate dispuneau de structuri de control fiscal formate de slujbasi al caror principal rol era sa asigure strangerea birurilor si a dijmelor de la populatie. Situatia a capatat accente deosebite dupa instaurarea dominatiei otomane, ca urmare a instituirii de catre aceasta a unui apasator si inrobitor regim fiscal constituit, in principal, din obligatia de plata a haraciului impus Principatelor Romanesti.
In vederea satisfacerii exigentelor mereu sporite ale Portii Otomane , atat a celor materiale cat mai ales a celor financiare, domnitorii din Principatele Romanesti au fost constransi sa instituie o foarte puternica structura de urmarire si control a incasarii, de la populatie, a acestora.
Dezvoltarea statului a fost insotita, o data cu dezvoltarea structurilor sale, de perfectionarea aparatului de strangere a banilor infiintat pe langa curtile
-1-
domnesti.
Necesitatile controlului fiscal in viziunea lui N. Ceausescu publicate de Gh. Bistriceanu, E. Negrea si L. Patrascoiu, in lucrarea “Finante si Credit” aparuta in 1977:
- controlul economic-financiar este determinat de actiunea legii acumularii socialiste care reclama cunoasterea formarii, repartizarii si a utilizarii produsului social si a venitului national, precum si a proportiilor dintre fondul de dezvoltare economico-sociala si fondul de consum.
- controlul economi