Rolul bancilor in realizarea relatiilor de credit
Banca este definita ca fiind o entitate economica de stat sau particulara ale carei functiuni principale sunt:
atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile ale clientilor in conturile deschise acestora;
acordarea de credite pe diferite termene;
efectuarea de viramente intre conturile clientilor si de transferuri in conturile deschise la alte banci;
emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzitii cu asemenea instrumente;
vanzarea-cumpararea de valuta si alte operatiuni valutare.
In sistemul de common law o institutie e considerata ca fiind o banca daca activitatea sa indeplineste trei caracteristici esentiale:
incasarea cecurilor pentru clienti;
plata cecurilor trase de catre clientii sai;
tinerea de conturi curente pentru clientii sai.
In legislatia bancara, literatura de specialitate si practica bancara se utilizeaza frecvent notiunea de aparat bancar si sistem bancar.
Prin aparat(retea) bancar(a) se intelege „ansamblu coerent al diferitelor categorii de banci care functioneaza intr-o tara raspunzand cerintelor unui anumit mod de productie si unei anumite etape de dezvoltare social-economica.
In general, aparatul bancar este organizat pe doua nivele. In centrul aparatului bancar si la primul nivel se afla banca centrala(Nationala) care exercita si coordoneaza politica monetara, valutara si de credit al statului, uneori emitand si reglementari legale in aceste domenii. Al doilea nivel il constituie celalalte banci cum sunt cele comerciale, de afaceri, institutii de credit specializate(banci agricole, mestesugaresti, miniere, etc.) sau institutii specializate pe unele operatii apecifice (banci financiare sau ipotecare). Daca banca centrala este, in general, de stat sau cu capital de st