CURBA PHILLIPS

“Daca somajul scade sub o anumita rata, inflatia se accelereaza. Rata suficient de înalta a somajului, care poate evita acest lucru, este denumita rata a somajului care nu accelereaza inflatia” (Nairu).

Orice politica are drept scop declarat atât un nivel scazut de somaj, cât si o inflatie moderata. Aceasta, cu scopul esntial de a creea o crestere economica înalta si durabila. Totusi, ultimele decenii ne arata ca procesele inflationiste si ale neocuparii se interfereaza în multiple domenii si cu efecte din ce în ce mai neasteptate. Relatia dintre somaj si inflatie – ambele privite în dinamica – este surprinsa cu ajutorul curbei Phillips, dupa numele economistului englez de origine neo-zeelandeza care a fundamentat-o pentru prima data.
Pe baza cercetarii unei ample serii de date, care s-au extins pe intervalul de timp 1861-1957, privitoare la rata somajului (ca indicator structural) si dinamica salariului nominal (ca indice cu baza în lant) în Anglia, economistul englez A. W. Phillips a descoperit o relatie logica între dinamicile celor doua marimi.
Pe baza ipotezei, conform careia modificarea pretului este egala cu modificarea salariului minus efectul cresterii productivitatii medii, Phillips a observat o relatie inversa între rata inflatiei si rata somajului. Nivelul somajului a fost mai mare când ritmul de crestere a salariului nominal a fost mai lent. Invers, somajul a fost mai mic când cresterile salariului nominal au fost mai rapide.
Relatiile sunt plauzibile, deoarece nivelul si dinamica salariului depind de raportul dintre cererea si oferta de munca. Daca, de pilda, cererea de munca este mai mare decât oferta, atunci salariile sunt mai mari, ele cresc. Caracterul plauzibil al relatiei se poate demonstra si pe baza asezarii salariului în postura de variabila independenta. Salariile mai mici fac ca cererea sa fie mai mare ca oferta. Extinzând relatiile, s-a considerat ca guvernele pot reduce rata somajului provocând în mod deliberat inflati