Ca forma de manifestare a dinamicii macroeconomice, dezvoltarea economica presupune un ansamblu de transformari cantitative, structurale si calitative, atât in economie cat si in cercetarea stiintifica si tehnologiile de fabricatie, in mecanismele si structurile organizatorice de functionare a economiei, in modul de gândire si comportamentul oamenilor. In acest context, apare conceptul de dezvoltare economica durabila, ce reprezinta aceea forma de dezvoltare economica in cadrul careia se urmareste ca satisfacerea cerintelor prezente, de consum, sa nu compromita sau sa prejudicieze pe cele ale generatiilor viitoare.
Preocuparile tot mai accentuate privind dezvoltare economica durabila sau viabila, la nivelul fiecarei tari si la scara mondiala, sunt legate de un complex de probleme cu care se confrunta, in prezent omenirea, si anume: saracia in mijlocul belsugului; degradare mediului înconjurator, extinderea necontrolata a urbanizarii; nesiguranta ocuparii unui loc de munca; înstrainarea tineretului; înlaturarea valorilor traditionale; inflatia, somajul, crize monetare, economice si geografice etc.
Conceptul de dezvoltare durabila exprima procesul de largire a posibilitatilor prin care generatiile prezente si viitoare si pot manifesta pe deplin optiunile in orice domeniu – economic, social,cultural sau politic, omul fiind asezat in centrul actiunii destinate dezvoltarii. Dezvoltare economica durabila presupune existenta unor conditii economice , culturale si de mediu favorabile. Daca din perspectiva istorica, conditiile economice au avut un rol covârsitor in evolutia speciei umane, celelalte conditii nu mai pot fi, astazi, ignorate, componenta economica reprezentând, insa factorul esential al dezvoltarii.
In Raportul Brundland , intitulat „Viitorul nostru comun” elaborat de Comisia Mondiala Independenta