DIAGNOSTICUL FINANCIAR

I. CONSIDERATII GENERALE

Diagnosticul financiar consta într-un ansamblu de instrumente si metode care permit aprecierea situatiei financiare si a performantelor unei întreprinderi.
Scopul diagnosticului financiar este de a aprecia situatia financiara a întreprinderii. Pe baza acestui diagnostic are loc elaborarea unei noi strategii de mentinere si dezvoltare în mediul specific economiei locale. În sens general, finalitatea diagnosticului financiar consta în oferirea de informatii financiare atât celor din interiorul întreprinderii, cât si celor interesati din afara acesteia.
Când problema diagnosticului este pusa din interiorul întreprinderii (diagnostic financiar intern) utilizatorii pot fi conducatorii, actionarii actuali sau salariatii. Obiectivul urmarit în acest caz este de a detecta eventuale situatii de dezechilibru financiar si de a adopta noi decizii de gestionare a întreprinderii. Aceste decizii se bazeaza pe identificarea originii si cauzelor dezechilibrelor, pe de o parte, iar pe de alta parte, pe stabilirea masurilor de remediere a dezechilibrelor.
Când problema este pusa din exteriorul întreprinderii (diagnostic financiar extern) utilizatorii pot fi analistii financiari, actionarii potentiali, organisme bancare si financiare sau chiar statul. Obiectivul urmarit este capacitatea financiara a întreprinderii de a genera profit, capacitatea întreprinderii de a-si onora obligatiile pe termen scurt sau lung (lichiditatea si solvabilitatea întreprinderii), precum si valoarea întreprinderii.
De cele mai multe ori utilizatorii externi au nevoie de un diagnostic financiar fie pentru acordarea de credite întreprinderilor (în special bancile), fie pentru luarea deciziilor de patrundere în capitalul unei întreprinderi (actionari potentiali sau alte întreprinderi).
Atât analiza pe plan intern cât si cea externa au ca obiectiv aprecierea performantelor întreprinderii si a riscurilor la care aceasta este pusa si urmaresc: analiza rentabilita