Directiile activitatii bancare în România





Tendinte si experiente semnificative pe plan mondial si european

Instabilitatea financiara pietelor emergente (America Latina, Asia, Rusia si Europa de Est). Tendinta de agregare a intereselor economice prin formarea de blocuri comerciale, caracterizate prin: - libera circulatie a marfurilor, serviciilor si capitalului, - înlaturarea barierelor fiscale si vamale. Uniunea Economica si Monetara în cadrul UE. Tendinta de globalizare a economiei mondiale, inclusiv în domeniul bancar manifestata prin fuziuni, achizitii si acorduri de cooperare, tendinta care demonstreaza României ca nu poate ramâne izolata fata de sistemul bancar international. Concentrarea capitalului si consolidarea noilor entitati. Deplasarea centrului de greutate a activitatii bancare câtre Investment Banking. Crearea de banci universale (universal banking) - conform modelului Uniunii Europene. Introducerea si dezvoltarea unor noi produse bancare, de înalta tehnicitate, Electronic Banking si Internet Banking, care contribuie la înlocuirea celor traditionale.

Starea actuala domeniului în România

Înainte de 1990

Realizari: -
Disfunctii: Structura sistemului bancar românesc înainte de 1990 era în mare
masura similara cu cea a celorlalte economii din Europa Centrala si de Est, totusi, în anumite privinte era mai rigida si a avut un rol pasiv în economie. Sistemul bancar românesc dinainte de reforma consta din Banca Nationala a României, care juca rolul atât de Banca Centrala cât si comerciala si din Bancile specializate pentru investitii, comert exterior, agricultura si economii.




Perioada 1990-1999

Realizari: Sistemul bancar este considerat ca fiind cel mai fragil mecanism al unei economii, în sensul care simte cel mai puternic socurile induse în economie; sistemul bancar românesc de dupa 1990, desi afectat de falimentul câtorva banci private, s-a dovedit a avea cea mai buna evolutie, prestatia Bancii Nationale influentând hotar