DOBÂNDA

Elementele definitorii ale dobânzii
Dobânda este în mod firesc comuna cu conceptul de capital si cu elementele timp si risc. Aceste concepte si elemente se regasesc în cele mai succinte formulari ale dobânzii.
Astfel, într-un sens, dobânda poate fi considerata ca o remunerare pe care capitalistul o primeste pentru folosirea capitalului propriu (dobânda originara a capitalului) sau pentru capitalul încredintat altor persoane spre utilizare (dobânda împrumutului) pe o durata data, pentru o folosire oarecare.
În sens restrâns, sau ca formula mai mult utilizata, dobânda este suma ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau pretul folosiri capitalului si totodata remunerarea riscului pe care îl implica împrumutul respectiv.
În aceste formulari regasim unele caracteristici, unele elemente descriptive, însa lipsesc precizarile cu privire la originea dobânzii, la legile de formare si la justificarea sa.
În aceasta, o contributie pe deplin si-a adus-o, unul din cei mai importanti analisti ai dobânzii. Acesta, în cercetarile sale, porneste de la unele constatari empirice, cu care sunt de acord economistii din vremea sa:
dobânda unui capital se produce independent de activitatea personala a capitalistului;
pare ca este o calitate fireasca a capitalului;
se formeaza fara ca acesta (capitalul) sa se epuizeze (deci dincolo de limitele umane) si are astfel o durata eterna de constituire.


Factorii care determina nivelul dobânzii
Ca element al contractului de credit, nivelul dobânzii este acceptat, în fiecare caz în parte, de creditor si debitor ca urmare a unei negocieri de durata sau mai operative.
Fiecare dintre parti doreste sa aiba în contextul acceptarii solutiei, anumite orientari care sa motiveze si sa justifice decizia adoptata.
Deci se pune problema de a discerna si considera factorii cu audienta si acceptabilitate generala. Un prim asemenea factor este productivitatea capitalului. Întreprinzatorul, atunci când îsi propune sa mobilizeze un cap