ELEMENTE TEORETICE DE BAZA PRIVIND FINANTELE
Gestiunea financiara si de credit care functioneaza în orice economie moderna este formata din mai multe subsisteme: finantele întreprinderilor, bugetul statului, asigurarile sociale, relatiile de credit, etc. Fiecare subsitem reflecta anumite fonduri cu diferite destinatii.
Finantele întreprinderilor reprezinta veriga primara a sistemului financiar si de credit pentru ca majoritatea fondurilor formate la nivelul economiei nationale îsi au izvorul în veniturile create în aceste subsisteme de baza. Fenomenul financiar se naste din relatiile pe care întreprinderea le are cu agentii economici si financiari, cu statul, etc.
Întreprinderea e o combinatie de factori materiali (capital tehnic) si factori umani; un agent economic care e un centru de decizie format din 4 universuri independente :
-universul economic, universul financiar, universul statal, universul social.
Ca agent economic întreprinderea intra în relatii cu alti agenti economici pe care ii întâlneste pe diferite piete în care se schimba bunuri si servicii. Aceste schimburi apartin universului financiar care apare odata cu universul economic. Agentii economici care se întâlnesc pe diferite piete constituie contextul social în care functioneaza întreprinderea. Acesti agenti pot fi grupati în functie de piete în :
furnizori – sunt întâlniti pe pietele de materii prime si servicii
clienti – pe pietele de produse si servicii
salariati si manageri – cei care intra în relatia cerere-oferta pe piata muncii
actionari, asociati, creditori – întreprinderea interactioneaza pe pietele financiare
Totalitatea raporturilor ce apar în cadrul activitatii economice, financiare si sociale la nivelul întreprinderii reprezinta esenta finantelor întreprinderii. În plan suprastructural finantele întreprinderii se prezinta ca o ramura a stiintei financiare. Izvoarele acestor surse financiare în vederea satisfacerii nevoilor întreprinderii sunt nelimitate. Fondurile create într-o î
