EVOLUTIA DE ANSAMBLU A ECONOMIILOR TARILOR DEZVOLTATE IN ANII ’70, ’80

In anii ’60 toate tarile au traversat o perioada in general fasta, cu rate de crestere ridicate (peste 4% in medie) si rate ale somajului reduse. Dintre toate Japonia si Franta au avut un ritm de crestere relativ mai mare decat celelalte.
Desi criza se anunta inca de la sfarsitul deceniului, ea s-a declansat cu adevarat odata cu socul petrolier din 1973-74. Acesta a afectat toate tarile, dar nu in aceeasi masura. Astfel, varfurile inflatiei aveau o amploare inegala: foarte marcate (peste 20% ritm anual) in Marea Britanie, Japonia si Italia, putin mai reduse (10-15%) in Franta si SUA, moderate (6%) in RFG.
De asemenea, rata somajului a avut valori diferite. In RFG si SUA a crescut mai repede, ca mai apoi sa se stabilizeze si chiar sa se reduca, pe cand in celelalte tari a crescut in continuu.
Incepand cu 1977-78 ratele inflatiei au revenit peste tot la niveluri mai modeste, cresterea economica a recapatat o anumita vigoare si ratele somajului s-au redus sensibil, exceptand Franta si Italia.
Al doilea soc petrolier a avut consecinte comparabile cu ale primului, varfurile inflatiei fiind in general mai putin marcate.
Incepand cu 1983, rata de crestere a redevenit pozitiva in SUA, investitiile productive au crescut spectaculos, productivitatea industriala s-a redresat considerabil si a avut loc o reducere rapida a somajului.
In Japonia cresterea era sensibila si, cu toate ca era inferioara deceniilor anterioare, ea permitea o stabilizare a somajului la un nivel modest.
In Europa cresterea economica era redusa. Sporirea anemica a investitiilor productive ridica probleme, productivitatea progresa cu un ritm mediu ridicat, iar rata somajului isi urma ascensiunea, pana la o stagnare relativa in 1987.
Dupa primul soc petrolier toate statele au adoptat politici interventioniste.
Elementul cel mai marcant a fost cresterea ponderii cheltuielilor bugetare in PIB in toate tarile OCDE pe intreaga perioada con