I. INTRODUCERE

Fiscalitatea asigurarilor reprezinta o problema importanta pentru asigurat si , asiguratori si chiari pentru organismul de supraveghere a pietei asigurarilor; o fiscalitate relaxata ar putea influenta favorabil interesul pentru asigurare din partea asiguratilor persoane juridice contribuabile si din partea asiguratilor persoane fizice, carora li se ofera sansa protectiei persoanei si a proprietatilor personale. Aceasta cu atat mai mult cu cat, in Romania, piata asigurarilor este mult in urma altor tari, cauzele fiind dezinteresul fata de asigurare, determinat de lipsa informarii cu privire la utilitatea sa, insuficienta mijloacelor financiare proprii – nivel de trai scazut, proportia scazuta a clasei de mijloc - dar si absenta unei sustineri legislative în acest sens.
O forma de relaxare fiscala in acest domeniu consta in deductibilitatea primelor de asigurare care se regaseste si în legislatiile nationale ale tarilor din Europa Centrala si de Est, unde, în special dupa 1990, volumul de prime de asigurare repartizate pe cap de locuitor a crescut substantial si datorita influentei favorabile a deductibilitatii fiscale a primelor de asigurare.
In Uniunea Europeana, nu s-a realizat înca armonizarea legislatiilor nationale privind sistemul de impozite si taxe, lasandu-se la latitudinea politicilor interne fiscale, între altele, si modalitatile de punere în practica a deductibilitatii fiscale la cheltuielile efectuate cu asigurarea persoanei si a proprietatilor acesteia.
România s-a numarat si, din pacate, înca se mai numara, în pofida dinamicii accentuate a pietei din ultima vreme, printre tarile aflate la finalul clasamentelor întocmite dupa diferite criterii: volumul incasarilor din prime brute (care a atins totusi in 2002 pragul considerat critic de 1% din PIB) este scazut chiar si fata de statele foste comuniste, la fel si in ceea ce priveste criteriul densitatea asigurarilor – indicator care reflecta cheltuielile medii/locuitor/an pentru