Forme tipologice ale sistemului economiei de piata


Odata cu aparitia diviziunii muncii s-a produs trecerea de la economia naturala, specifica societatii primitive, la economia de schimb. Economia naturala era acel sistem economic în care productia era destinata exclusiv consumului producatorului, în vreme ce în economia de schimb productia este destinata schimbului sau vânzarii. Unii specialisti considera ca economia de schimb a devenit predominanta abia în ultimele doua-trei secole. Pâna la aparitia economiei de schimb societatea a experimentat prin urmatoarele tipuri de economie :
economia naturala
economia de troc
economia feudala
economia închisa
economia tarilor în dezvoltare si slab dezvoltate
economia fostelor tari socialiste
Economia de schimb sau de piata reprezinta o forma moderna a vietii economice în care oamenii îsi desfasoara activitatea în mod liber, în concordanta cu favorabilitatile pietei si pe baza respectului legilor juridice adoptate democratic. În cadrul economiei de schimb agentul economic are calitatea de producator-vânzator a unor bunuri destinateschimbului si cea de consumator al unor bunuri produse de alti agenti economici pentru satisfacerea nevoilor sale.
Economia de piata se întemeiaza pe proprietatea privata si raportul dintre resurse si trebuinte, dintre productie si consum. Ea se autoregleaza prin corelatia cerere-oferta-pret producand concurenta între agentii economici. În genere piata este locul de întâlnire dintre oferta producatorilor si cererea cumparatorilor. Piata însumeaza toate actele de vânzare-cumparare.
În economia de piata statul intervine doar foarte putin, la nivel macroeconomic, interventia sa limitându-se doar la trasarea liniilor orientative ale dezvoltarii dar nu prin constrângere, ci prin mijloace de stimulare economico-financiare. La nivel microeconomic fiecare agent economic îsi elaboreaza propriul plan de afaceri.
Trasaturi ale economiei de piata :
este centrul vital al economiei
plurali