Indicatorul statistic este o expresie cantitativă a unei anumite determinări calitative, constatate pe elementele unei populaţii statistice bine delimitate în timp spaţiu şi organizatoric.
Principalele funcţii ale indicatorilor statistici sunt funcţia de măsurare, funcţia de comparare şi de confruntare, funcţia de analiză şi interpretare, funcţia de sinteză, funcţia de exprimare şi prognoză, funcţia de verificare a ipotezelor şi funcţia de testare a propriei semnificaţii.
Indicatorii statistici se clasifică in absoluţi, denumiţi şi primari (ca rezultat direct al măsurării şi eventual al centralizării sau agregării) şi derivaţi ( rezultaţi dintr-o prelucrare ulterioară observării şi măsurării fie simplă, fie cu un caracter complex de abstractizare şi generalizare).
Pentru a înţelege corect sensul de indicatori statistici primari trebuie arătat faptul că putem întâlni în practică mai multe cazuri:
 indicatori absoluţi care se obţin de regulă la nivelul unităţilor complexe ca sumă a unor componente cu conţinut diferit.;
 indicatori absoluţi obţinuţi prin agregarea unor valori individuale cu acelaşi conţinut calculat la treptele ierarhice inferioare. De exemplu, produsul intern brut poate fi calculat ca sumă a unor componente ( consum final, formarea brută de capital şi export net) dar şi ca indicator agregat obţinut ca sumă a valorilor adăugate brute create de agenţii economici;
 indicatori absoluţi obţinuţi direct din observare atunci când se face un studiu monografic al unei unităţi statistice.