INSTRUMENTELE POLITICII MONETARE
SI UTILIZAREA LOR IN PERIOADA 1991 - 1997


Folosirea principalelor instrumente de politica monetara in anul 1991:

1.POLITICA VALUTARA
Obiectivul declarat al B.N.R., in domeniul valutar, a fost realizarea convertibilitatii interne, limitate la operatiunile de cont curent, a monedei nationale. Punerea in practica a acestui obiectiv, insa, s-a lovit de restrictii severe : disproportiile dintre preturile interne si cele internationale, rigiditatile structurale ale economiei nationale, deficitul pronuntat al balantelor platilor curente, absenta rezervelor valutare care sa garanteze stabilitatea cursului valutar. Pusa in fata acestor probleme, B.N.R. si-a propus atingerea obiectivului stabilit prin parcurgerea mai multor trepte : schimbarea, incepand cu 1 aprilie 1991 a paritatii oficiale de la 35 lei/dolar la 60 lei/dolar ; deschiderea pietei interbancare, ca instrument al pietei libere in februarie 1991, iar apoi si a caselor de schimb valutar ; unificarea cursului oficial cu cel al pietei interbancare incepand cu 11 noiembrie 1991, intr-un moment de acuta criza valutara, agravata de intarzierea finantarii externe pe termen lung.
Acest regim valutar, desi a fost criticat, a permis continuarea reformei pe baze noi, absolut necesare.

2.POLITICA DOBANZILOR
Dobanda a fost stabilita in mod administrativ si din aceasta cauza nu a jucat un rol efectiv.
Atingerea unor rate real pozitive ale dobanzilor a fost considerata un obiectiv programatic in strategia trecerii la mecanismele economiei de piata, ca si pentru normalizarea comportamentului agentilor economici. Aplicarea efectiva a acestui deziderat a fost tratata insa, cu prudenta, avand in vedere conditiile concrete din economie.
Datorita faptului ca liberalizarea preturilor s-a facut gradat, din considerente sociale, si s-a prelungit 18 luni, nu s-au putut aplica dobanzi real-pozitive din mai multe considerente: ar fi avut valori foarte mari (200-300%) care ar fi generat o bariera ps