Integrarea si globalizarea economica


Interdependente economice. Internationalizarea si globalizarea economica.
Interdependentele economice de miscare a legaturilor reciproce dintre economiile nationale, precum si a fluxurilor economice internationale, in cadrul economiei mondiale unice.
Internationalizarea activitatii economice exprima o treapta superioara de dezvoltare a interdependentelor economice, care cuprind economia mondiala in ansamblul sau, toate tarile si toate ramurile si sectoarele de activitate.
In perioada postbelica interdependentele economice s-au accentuat, manifestandu-se sub o diversitate de forme, care stimuleaza procesul integrationist. In cel de-al doilea Raport al Clubului de la Roma, coordonat de laureatul premiului Nobel pentru economie, Jan Tinbergen, sunt reliefate urmatoarele interdependente, generate de:
( nevoia de alimente.
( nevoia de energie si minerale.
( posibilitatile dereglarii echilibrului ecologic.
( sperantele de reducere a marilor decalaje dintre tarile bogate si sarace.
Dupa opiniile unor economisti procesul de internationalizare a economiei a parcurs doua faze, in prezent aflandu-se in cea de a treia faza. Prima faza s-a derulat in primele trei decenii ale perioadei postbelice, concentrandu-se printr-o dezvoltare a schimburilor dintre economiile tarilor lumii, care isi pastreaza caracterul lor national. Cea de-a doua faza, specifica perioadei 1970-1990, de transnationalizare, se caracterizeaza prin aparitia de fluxuri de investitii straine. Ani ’90 marcheaza inceputul unei noi faze denumita economia fara frontiere sau econmia globala, caracterizata si prin existenta unor fluxuri de transfer tehnic si informational la scara planetara.
Globalizarea, ca fenomen dominant al economiei mondiale , este un proces in salturi, declansat de competitia si concurenta dintre principalii poli ai puterii economic