Intreprinderea si formele ei in economia de piata
Intreprinderea si formele ei in economia de piata
În economia de piata întreprinderea este o unitate economica cu o existenta juridica si autonomie decizionala care produce bunuri si presteza servicii pe baze commercial lucrative.
Întreprinderele se pot clasa astfel:
1.dupa obiectul urmarit in activitatea lor:
întreprinderi cu scop lucrative;
întreprinderi cu scop non lucrative.
2.dupa forma de proprietate:
întreprinderi publice;
întreprinderi private;
întreprinderi mixte.
3.dupa regimul juridic de organizare si functionare:
regii autonome;
companii sau societatii comerciale
4.dupa dimensiunea lor:
întreprinderi mari
întreprinderimici si mijlocii.
În categoria întreprinderilor mari si mijlocii intra unitatii care indeplinesc urmatoarele conditii:
pana la 9 salariati – micro întreprinderi
între 10-49 salariati – întreprinderi mici
între 50-249 salariati – întreprinderi mijlocii
cifra de afaceri anuala pana la 8milioane EURO
Cea mai mare parte a firmelor din sectorul afacerilor o reprezinta societatile comerciale care pot fi împarite în functie de :
natura raspunderii pe careti-o asuma subiectii proprietatii:
societati cu raspundere limitata;
societati cu raspundere nelimitata.
Raporturile dintre drepturile si obligatiile subiectiilor proprietatii:
Societati de personae
Societati de capitaluri
În România firmele se impart în doua categorii principale:
Regii autonome: sunt înfiintate prin decizia Guvernului pentru firmele de interes national si de catre organizatiile judetene pentru cele de interes local, în ramuri strategice ale economiei nationale.
Societati comerciale: care îmbraca urmatoarele forme:
Societati cu nume colectiv (SNC) – obligatiile societati sunt garantate cu patrimonial societatii si cu raspundere nelimitata si solidara a tuturor asociatilor.
Societati în comandita simpla (SCS) – raspunderea este nelimitata si solidara a asociatilor comanditei.
Societati în comandita pe actiuni (SCA) – capitalul social este împartit în actiuni, obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniu societatii, cu raspundere nelimitata si solidara a asociatilor comanditei.
Societati pe actiuni (SA) – obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniu societatii, actionarii fiind obligati numai la plata actiunilor lor.
Societati cu raspundere nelimitata (SRL) – obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniu societati iar actionarii sunt obligati nu mai la plata lor.
Întreprinzatorul figura centrala a economiei de piata moderne
“întreprinzatorului I se încredinteaza responsabilitatea de a conduce si a dispune de resursele ce-I sunt puse la dispozitie de ansamblul partenerilor sai: actionari, bancheri, munctori, cadre, manageri. “ G. BERTHU, H. LAPAGE
întreprindere, întreprinzator, antreprenor, abilitatea întreprinzatorului sunt doar câtiva termeni ce se folosesc adesea în mod sinonim. Din punct de vedere al economiei de piata moderne, mai importanta este analiza comparata a întreprinzatorului cu proprietarulu, patronul, managerul. O asemenea analiza este justificata atât în plan istoric, cât si în cel contemporan.
În secolul trecut întreprinderea comercialaera, de regula, o afacere de familie. În acele conditii, cel cu initiativa unei afaceri pe cont propriu îsi plasa capitalul în asteptarea unui profit cât mai mare si cât mai sigur. Functia de conducere este exercitata de proprietar, chiar daca el beneficia de fundamentarea deciziei si de aportul unor specialisti salariati.
Pe masura generalizarii revolutiei industrialesi a eztinderii societatii pe actiuni, întreprinderea privata de familie si proprietarul întreprinzator au devenit anacronici. În present relatia dintre proprietari, întreprinzatori si manageri au devenit mult mai complexe, si-au pierdut mult din semnificatia lor anterioara.
În societatea pe actiuni capitalul este format din miile si zecile de actiuni, aflate în mâinile unui numar de proprietari- actionari. Actionarii pot avea, în raportul lor cu întreprinderea, postura de salariati, de manageri, de întreprinzatori. Dar ei pot sa ramâna si numai actionari. Acesta se impart în mici actionari si mari actionari.
Micul actionar adesea salariat al întreprinderii respectiv...