CAPITOLUL I Introducere în cursul de "Istoria economiei nationale a României"

1.1. Locul istoriei economice în sistemul stiintelor economice

Stiinta economica este stiinta (sistemul de stiinte) care studiaza relatiile de productie în legatura lor dialectica cu fortele de productie pe diferite trepte ale societatii umane, legile care guverneaza viata economica, productia, repartitia, schimbul, consumul, fenomenele si procesele economice.
Nucleul teoretic, centrat întregului sistem al stiintei economice îl reprezinta economia politica.
Alaturi de studierea în ansamblu a economiei, de o mare utilitate este studierea special aprofundata a acesteia din doua puncte de vedere:
a) al sectionarii orizontale, corespunzând unor aspecte fundamentale ce strabat toate ramurile economiei mondiale sau nationale;
b) al sectionarii verticale, potrivit fiecarei ramuri în parte.
Din punctul de vedere al sectionarii orizontale, în procesul diversificarii stiintei economice, au aparut stiintele economice speciale, functionale (ex.: "teoria planificarii economice" cerceteaza mecanismul miscarii planificate de ansamblu a economiei si desfasurarea practica a acestei miscari; "stiinta conducerii economice" se ocupa de conducerea sistemului economic; "stiinta financiara" cerceteaza formarea, directionarea, utilizarea fondurilor banesti; "economia muncii" se ocupa cu problemele formarii, repartizarii si utilizarii fortei de munca; "statistica economica" studiaza din punct de vedere cantitativ fenomenele economice de masa în conditii concrete de loc si timp etc.
Din al doilea punct de vedere, al sectionarii verticale, au aparut stiinte economice de ramura (economia industriei, economia agriculturii, constructiilor, transporturilor, comertului interior, comertului exterior, a stiintei, a învatamântului, protectiei mediului, a întreprinderilor etc.). Stiinta economica de ramura studiaza forma concreta pe care o iau relatiile economice specifice ramurii sau subramurii respective, relatiile te