Termenul fiziocraţie vine de la cuvintele greceşti „fizios” = natură; „kratos” = putere. „Fiziocraţia” desemnează supremaţia naturii, a naturalului.
Acest curent de gândire a apărut în Franța şi este exclusiv de natură franceză şi nu a durat decât 3 decenii, apărând la jumătatea secolului XVIII (între anii 1750 - 1780) şi a jucat un rol important în istoria teoriei şi practicii economice. Fiziocratismul este primul curent liberal, o mișcare efemeră, care a fost repede depășită.
Fiziocrații au fost primii care au constituit cea dintâi „școală” de economiști, în sensul cel mai complet al cuvântului. Aceştia au reprezentat un grup de economişti francezi din secolul al XVIII-lea reuniţi în jurul liderului lor necontestat, medicul chirurg de formaţie, François Quesnay , un grup cu vederi liberale care au criticat mercantilismul şi au adus o serie de inovații importante în teoria economică.