Strungul vertical (numit frecvent şi strung carusel) se caracterizează prin aceea că
arborele principal este dispus vertical şi, prin urmare, platoul pentru fixarea pieselor de prelucrat este aşezat în plan orizontal.
El este destinat,în general, prelucrării pieselor de dimensiuni mari.

Datorită particularităţilor arhitecturale şi constructive pe care le are, strungul vertical prezintă o serie de avantaje (faţă de cel normal), cum ar fi:

-fixare mai uşoară a pieselor pe platou, precum şi reducerea semnificativă a timpului ajutător necesar;
-posibilitatea echipării maşinii cu 2 … 4 cărucioare port-cuţit, ceea ce permite efectuarea simultană a mai multor operaţii de prelucrare;
-condiţii mai bune de observare a pieselor care se prelucrează şi măsurare mai uşoară a dimensiunilor pieselor;
-rigiditate sporită a maşinii, deci posibilitatea utilizării unor regimuri de aşchiere mai intense, în condiţiile obţinerii unei calităţi mai bune a suprafeţelor pieselor prelucrate;
-spaţiu mai redus ocupat de maşină, în comparaţie cu strungurile normale care ar putea prelucra piese de aceleaşi dimensiuni.

Pe strungurile verticale se pot efectua, în mod uzual sau utilizând dispozitive speciale, toate operaţiile de strunjire cilindrică, conică si plană, exterioară şi interioară, de găurire si alezare, precum si de filetare.

Există două criterii de clasificare specifice strungurilor verticale: