Mercantilism


1)Evolutia si particularitatile nationale ale mercantilismului


Mercantilismul, ca doctrina economica, reprezinta prima reflectare teoretica a economiei de piata si marcheaza începutul formarii stiintei economice ca stiinta autonoma, cu un domeniu de cercetare.
Termenul de „mercantilism” a capatat semnificatie pentru prima data în mâinile lui Adam Smith. Din punct de vedere etimologic, acest termen provine din cuvintele ialienesti: „mercato” care înseamna piata si „mercantile” care înseamna ceva legat de câstigul banesc. Ca doctrina economica, mercantilismul desemneaza un ansamblu de idei economice si de masuri de politica economica, caracteristice pentru sec. XVI – începutul sec. XVIII, fiind subordonate ideii ca bogatia provine din comert si sporirea ei depinde de sprijinul acordat de catre stat comerciantilor. De data recenta mercantilismul a fost denumit „heringul rosu al istoriografiei” si „un balon teoretic gigantic”.

Evolutia mercantilismului:
În secolele XV - XVII predominau înca valorile religioase si conceptiile medievale ale primatului supranaturalului. În opozitie si în spirit renascentist, se formeaza o viziune a omului ce exalta valorile absolute ale Statului, pe de alta parte, si ale bogatiei pe de alta parte. Mercantilismul apare astfel ca primul curent de gândire economica moderna. Marx îi numeste „primii talmaci ai lumii moderne”.
Ca doctrina si politica economica, mercantilismul cunoaste trei etape: mercantilismul timpuriu sau sistemul monetar (sec. XVI), mercantilismul matur sau sistemul balantei comerciale (sec. XVII) si mercantilismul târziu (sec. XVIII).

1)Mercantilismul timpuriu:
Mercantilismul secolului al XVI-lea este apreciat ca fiind „Mercantilismul timpuriu”. Primele probleme studiate de mercantilisti au fost cele monetare. Un prim aspect empiric al politicii mercantiliste exista în sec. XVI, fiind numit „bullionism