MERCANTILISTI SI FIZIOCRATI


Economisti care se aseamana între ei se grupeaza dupa anumite criterii, denumind aceste grupuri în functie de gradul lor de cuprindere cu termenii de “scoli” de gândire economica sau ”curente ” de gândire economica. Principalele criterii pe baza carora se formeaza scolile si curentele de gândire economica sunt: comunitatea de interese materiale, social – politice ale membrilor acestora, de metode , asemanari ce priveste ascendenta , pozitia teoretica, optiunea de politica economica si chiar adversitatile politico-ideologice fata de alti gânditori.
Primele doua mari scoli sau curente de gândire economica au fost:
Mercantilismul
Fiziocratismul

MERCANTILISMUL - primul curent de gândire economica

Mercantilismul s-a manifestat în perioada descompunerii feudalismului între anii 1450-1750, când o noua structura sociala era interesata în accelerarea procesului acumularii primitive a capitalului. Aceasta structura, în special negustorimea, era animata de dezvoltarea fara precedent a schimbului de marfuri, dorinta descatusarii de ideile economice crestine. Cel care sub raport final a dat prima data sens notiunii de mercantilism a fost Adam Smith . Acesta era preocupat de cunoasterea principalelor doctrine economice care pot conduce spre progres si în lucrarea sa „Avutia Natiunilor” tinea sa precizeze ca pâna la aceea data, doua sisteme sunt cunoscute ca esentiale: „sistemul comertului sau sistemul mercantilist” si „sistemul agriculturii sau sistemul fiziocrat” (Ciulbea Titi – „ Doctrine economice ”, vol. I, pagina 20).
Termenul de mercantilism deriva din cuvintele italienesti: mercato care înseamna „piata”, mercante care înseamna negustor si mercantile cuvânt legat de câstigul banesc. Termenul a fost folosit cu precadere de criticii gânditorilor din secolele XV – XVII care s-au ocupat de caile sporirii avutiei statelor nationale ce se constituiau pe atunci, deci la mult timp dupa geneza acestei literaturi atât de diverse în for