MICROECONOMIE (CURSUL 1)
Aparitia si dezvoltarea teoriei economice
Doctrina mercantilista (sec. XVII)
Faptul ca prima teorie economica se refera la schimbul de marfuri si la importanta acestuia, se explica prin aceea ca fenomenul comertului era un fenomen vizibil, de suprafata, care putea fi analizat. Mercantilistii vedeau izvorul bogatiei în comert, iar prosperitatea comertului ca o garantie a întaririi puterii statului. Totodata, teoria mercantilista evidentiaza importanta aurului si a monedelor ca simboluri ale bogatiei, ceea ce a dus la aparitia primei teorii despre bani.
Doctrina fiziocrata (sec. XVIII)
Arata ca sursa bogatiei nu este aurul obtinut din comert, ci productia de bunuri pe care ei o reduceau la agricultura, considerând agricultura singura activitate care putea crea un produs net. Fiziocratii au avansat si ideea unei ordini naturale, respectiv necesitatea descoperirii legilor dupa care functioneaza societatea.
Teoria economica clasica
Principali reprezentanti: Adam Smith, David Ricardo
Ideile principale ale teoriei clasice sunt cele ale valorii care reprezinta munca concretizata în marfa, asociate cu ideile liberalismului economic.
Din teoria clasica s-au desprins doua teorii: marxista si marginalista
Teoria marxista. A reusit sa explice o serie de notiuni economice importante, cum ar fi valoare, profit, capital, social, crize economice etc. A lansat pentru prima data analiza macroeconomiei.
Teoria marginalista. Vedea originea valorii nu în munca, ci în om, respectiv în dorintele si nevoile omului. De asemenea, teoria marginalista a facut o analiza a mecanismului economiei de piata, impunând conceptul de concurenta pura.
Teoriile marginaliste (sec. XIX)
Necesitatile oamenilor erau înlocuite de notiunea de optiuni ale oamenilor.
Teoria economica contemporana
Dezvoltarea economiilor occidentale de la începutul sec. XX a dus la dominarea pietei de catre monopoluri, ceea ce a schimbat datele analizei economice efectuate pâna atunci. Piata nu mai era libera si nici concurenta perfecta. Teoriile bazate pe analiza microeconomica nu mai puteau explica anumite fenomene de ansamblu ale economiei, cum ar fi crizele economice, care blocau dezvoltarea economiei. Se impunea o noua viziune macroeconomica asupra economiei de piata, al carei fondator a fost economistul englez J. M. Keynes, care a analizat o serie de categorii economice noi, cum ar fi produs national sau produs intern, sau rolul statului în economie. Dupa al doilea razboi mondial, mai multe tari occidentale si-au bazat politica economica pe teoriile lui Keynes, reusind sa întârzie declansarea unor crize, sa combata somajul si sa duca la cresterea economica. Conform teoriilor lui Keynes, statului îi revine un rol foarte important în activitatea economica. Opusa teoriei lui Keynes a fost teoria monetarista, lansata de M. Friedman, care se opunea interventiei statului în economie, aratând ca dezechilibrele economice pot fi reglementate cu ajutorul banilor (monede), fara interventia statului.
Obiectivul si metoda teoriei economice
Rolul teoriei economice este de a arata factorilor de decizie costurile si implicatiile uneia sau alteia dintre optiunile de dezvoltare economica. Obiectivul teoriei economice îl constituie studiul activitatii economice. Activitatea economica este o realitate sociala, complexa, reprezentând un câmp de actiune legat de productia, repartitia, schimbul si consumul de bunuri materiale si de servicii urmarind satisfacerea cu resurse limitate a necesitatilor indivizilor si societatii. În cadrul productiei sunt grupate actiunile celor care se ocupa cu industrie, agricultura, constructii, respectiv a persoanelor care supun lucrurile unor modificari pentru a le face mai utile. Productiei îi urmeaza repartitia respectiv împartirea veniturilor între oameni, în functie de factorii de productie care participa la realizarea bunurilor si serviciilor. În sfera schimbului sau a circulatiei marfurilor sunt cuprinse operatiunile de comert, de transport, telecomunicatii etc., adica activitati prin care bunurile sunt puse la dispozitia consumatorului. În final are loc consumul, care înseamna o actiune de utilizare a bunurilor si serviciilor, conform destinatiilor, respectiv unele pentru consumul propriu-zis, altele într-un proces de productie.
Activitatea economica, desi se realizeaza de oameni, nu e de domeniul arbitrarului, la care în primul rând, o semnificatie obiectiva, si anume existenta sociala, care se asigura prin satisfacerea trebuintelor, lucru care nu este posibil decât în conditia respectarii stricte a unor corelatii cu resursele existente. Studiul activitatii economice urmareste, în final, solutionarea optima a raportului dintre trebuinte si resurse prin folosirea cât mai eficienta a resurselor. Toate acestea duc la concluzia ca activitatea economi...