Model de echilibru general


În termenii aplicabilitatii, dezvoltarile cele mai recente pun mare accent pe promovarea politicilor economice. Acestea include modele regionale ca si modele cu mai multe tari în vederea cercetarii comertului ce nu ar putea fi studiate prin intermediul modelelor cu o singura tara, care practic trateaza restul lumii ca si cum ar fi o gospodarie cu venit exogen si preturi fixe – ca de ex. , preturile de piata mondiala.
În aceasta lucrare ne vom concentra atentia asupra asa – numitului model de echiliobru general . În actuala situatie de tranzitie a fostelor tari cu economie planificata este deosebit de greu sa se foloseasca estimari statistice bazate pe serie de timp sau modele statistico-econometrice de prognoza în vederea proiectarii evolutiei viitoare a principalelor variabile economice. Astfel, daca limitam analiza noastra între modelele deschise nationale si modelele multisectoriale, modelele de echilibru general par a oferi o mai mare oportunitate în analiza politicilor economice.
Începând cu prima lucrare privind modelul de echilibru general realizata de Johansen (1960) si lucrarea mai recenta a lui Scarf (1973) ce reprezinta prima metoda constructiva pentru calculul punctului fix al unei functii continue, economisti din numeroase tari si-au concentrat atentia asupra dezvoltarii practice a modelelor de echilibru general în vederea utilizarii lor într-o mare varietate de aplicatii.
Un model de echilibru general necesita o definire completa atât a ofertei cât a cererii tuturor pietelor, incluzând toate marimile nominale în fluxurile circulare. Asrfel de modele sunt deci structurale capturând în mod explicit mecanismele pietei.
Modelul de echilibrru general necesita ajustarea preturilor pe toate pietele. Aplicatia empirica a modelelor de echilibru general nu presupune întotdeauna regimul competitiei perfecte necesar ajustarii preturilor pe diferitele piete. De ex. , unii autori incorporeaza în munca lor ipotezele neo