Modelul Marcowitz de diversificare a portofoliului

Preocuparea cotidiana a investitorilor financiari si a gestionarilor portofoliilor de titluri este de a anticipa tendintele de crestere sau de scadere ale indicelui general al pietei bursiere. De aceste tendinte este legata evolutia valorii de piata a fiecarui titlu din portofoliu. Fiecare valoare mobiliara urmareste, mai mult sau mai putin, tendintele pietei.
Cand indicele pietei este in crestere, majoritatea titlurilor au un curs crescator si invers. Anumite valoti mobiliare sunt mai sensibile decat altele la miscarile pietei bursiere.
Aceasta relatie intre rentabilitatea realizata de o valoare mobiliara si rentabilitatea, ca indice general al valorilor mobiliare, este formalizata in cadrul conceptului de model de piata. Modelul de piata, in forma sa cea mai simpla, reprezinta relatia liniara ce poate exista intre ratele de rentabilitate constatate, intr-o perioada de timp, asupra unei actiuni sau asupra unui portofoliu de valori mobiliare si ratele reralizate in aceeasi perioada, prin indicele general al pietei bursiere.
Ca toti cercetatorii de reputatie mondiala, H. Marcowitz a pornit de la negarea unei afirmatii care risca sa devina o paradigma in evaluarea portofoliului de active riscante(actiuni, obligatuni, polite de asigurare). Pana la cercetarea lui Marcowitz(1952), se incetatenise ideea ca valoarea unui portofoliu este determinata de speranta matematica a rentabilitatii acestuia. Obiectivul urmarit ar fi deci maximizarea sperantei matematice, un obiectiv indelung cautat in sfera asigurarilor.
Maxixizarea sperantei matematice poate constitui un criteriu de evaluare numai sub ipoteze foarte restrictive:

Rentabilitati separate (E(Rj)) egale pentru fiecare activ riscant component al portofoliului;
Riscuri (si^2) egale si independente;
Un numar (N) foarte mare de active riscante
Marcowitz afirma si convinge prin argumentatia sa ca, in cazul cel mai general al activelor riscante cu sperante de rentabilitate