O abordare economica a principiului raritatii si al alegerii

Traim intr-o lume de nesfârsite posibilitati de realizare a dorintelor noastre. Întrebarea esentiala este : “nesfarsite” înseamna infinite sau este doar un termen idealistic folosit intr-un context utopic? Teoretic, prima abordare este reala si poate fi aplicata omenirii in ansamblu, pe o perioada nedeterminata de timp, dar in practica, privind din perspectiva individului observam ca este adevarat contrariul.
Ca individ, eu ma misc intr-un spatiu limitat, intre niste granite implacabile impuse de timp, si am ceva resurse disponibile. Dar nu sunt doar un individ oarecare din mediul natural, m-am despartit si de planta si de animal tocmai prin faptul ca sunt dotat cu o ratiune complexa. Astfel îmi satisfac nevoile folosindu-mi îndeosebi creierul, poate ca el poate fi asemanat prin radacina plantei. O planta are nevoie de pamant si soare, animalul are nevoie de pamant, soare… Este un adevar banal, la îndemâna oricui, care defineste cel mai bine acest concept esential in economie, raritatea. Omul este dotat cu dorinte…
Ceea ce diferentiaza omul in mod esential de animal este imensa sa capacitate de adaptare. Inca din era primitiva, datorita conditiilor de mediu omul a fost nevoit sa si schimbe habitatul, sa caute scapare in alte locuri presupuse sau sa moara. Sustinerea vietii este insa o axioma in mediul natural, asa ca omul a luat cunostinta cu spatii mult sub asteptarile sale, si a fost obligat sa se descurce cu ce i s-a dat. Nu putea alerga la nesfarsit cautând Raiul din care fusese izgonit… Astfel ca individ, eu ma misc intr-un spatiu limitat, intre niste granite implacabile impuse de timp, si am ceva resurse disponibile. Si principala caracteristica a acestor resurse este raritatea. Aceasta înseamna ca eu, ca orice alta persoana, vreau mai mult decât natura îmi poate oferi in mod liber si eu pot realiza prin forte primare proprii.
Asadar, exista anumite conditii care ne limiteaza