Oligopolul si concurenta imperfecta

De cele mai multe ori piata nu este nici monopol si nici în perfecta concurenta ci ce situeaza pe undeva pe la mijloc. Chiar si un producator monopolist va avea ceva concurenta din partea producatorilor produselor substitute.
Oligopolul (câtiva vânzatori) si concurenta imperfecta (multi vânzatori dar nu în concurenta perfecta) sunt diferite fata de monopol si de concurenta perfecta în sensul ca în astfel de situatie o firma trebuie sa tina seama în luarea deciziilor privind pretul si de actiunile rivalilor.
Aceste concepte se studiaza mai ales cu ajutorul unor modele specifice pentru tipuri specifice de industrii, modelari de strategii, ceea ce vom numi mai departe “teoria jocurilor”. Despre aceste lucruri vom discuta în capitolul urmator.

Firme interdependente si jocuri de suma nonzero
Pentru avea succes într-o lume de firme interdependente, un manager trebuie sa planifice o strategie de productie prin care sa tina seama de productia similara a celorlalte firme. Acesta trebuie sa anticipeze ce au planificat sa faca rivalii firmei dar si modul lor de reactie la schimbarile în productia propriei firme. E ca si cum managerul ar “juca un joc” cu rivalii firmei folosind strategii similare celor folosite intr-un joc complex cum ar fi sahul. Aceste lucruri i-a facut pe economisti sa studieze rivalitatea între firme interdependente cu ajutorul unor concepte matematice.

Matricea de plati a unui joc. În principiu, un joc în economie consta într-un set de jucatori (firme de consumatori), un set de strategii disponibile fiecarui jucator si un set de valori (profituri sau utilitati) obtinut ca o functie a strategiilor adoptate simultan de cei doi jucatori. De exemplu sunt doua firme (X si Y) si doua strategii posibile (A sau B). Matricea de plati indica aici posibilele profituri ale fiecarei firme:
Posibile strategii ale lui X
A B
X câstiga 10
Y câstiga 10
X câstiga 12
Y câstiga 0

X câstiga 0
Y câstiga 12
X câstiga 1
Y câst