Omenirea in tranzitie-un nou model de dezvoltare economico-sociala



În criza?

În istorie, lumea umana se afla într-o continua transformare. Pe masura trecerii timpului structurile sale politice si sociale, institutiile cheie, valorile, economia si cultura se schimba. Viteza acestor schimbari poate sa varieze, dupa cum si directia lor e de multe ori imprevizibila. Pe ansamblu se contureaza însa modele ale dezvoltarii, vectori largi antrenând în timp întreaga societate si economie mondiala.
Am vorbit despre transformare. O idee însa si mai importanta ar fi cea de evolutie. Ne putem imagina curgerea timpului facând comparatia cu cea a unui fluviu urias. Însa apa nu s-ar scurge în acest caz dinspre trecut catre viitor, cum am fi cel mai tentati sa o credem, ci invers. Viata oamenilor ar însemna astfel o continua lupta „împotriva curentului”.
De-a lungul istoriei, toate civilizatiile a caror energie (si ma refer aici în primul rând la progres, la înnoire, la suflul creator) a fost la un moment dat secatuita, indiferent de motiv, au intrat în regres. Curentul le-a tras înapoi. Fluviul timpului este din ce în ce mai restrâns (ne îndreptam rapid spre „satul global” informational) si apele sale din ce în ce mai vijelioase. Viteza si sensul transformarii actuale trebuie deci sa compenseze aceasta accelerare.
Actualul model de dezvoltare economico-sociala a lumii este, în linii mari, acelasi de peste 1500 de ani. El a vizat o utilizare cât mai eficienta (criteriul acestei eficiente fiind dat de concurenta) a resurselor disponibile pentru sporirea bogatiei individuale si colective. Alvin Toffler detecta sase principii fundamentale ale acestui asa numit de el „Al Doilea Val”: standardizarea, specializarea, sincronizarea, concentrarea (cea a oamenilor în uriase centre urbane, precum si cea a capitalului etc.), maximizarea si centralizarea.
Dar în ciuda revolutiei pe care a reprezentat-o si a succeselor sale (a caror importanta nu poate fi ignorata sau minimalizata) acest mode