Originea, evolutia si functiile banilor



Schimbul de bunuri si servicii in societatile timpurii se desfasura pe baza unei intelegeri mutuale, de obicei, intre vecini. In decursul timpului, el se concentra in locuri special amenajate, denumite piete. Chiar si azi utilizam notiunea de “ economie de piata” pentru a ne referi la o societate in care indivizii ( grupurile) sunt specializati in activitati productive si isi indeplinesc cea mai mare parte a dorintelor ( nevoilor) prin schimb volunar acceptat de partile contractante. Deci, specializarea trebuie insotita de schimb.
Trocul sau cum mai era denumit in societatile timpurii
“ barterul” este specific economiilor de piata primitive. Barterul era insa un proces costisitor in termenii timpului cheltuit pentru descoperirea unui schimb satisfacator, deoarece acesta presupunea o dubla coincidenta a dorintelor.
In diferite epoci, din diferite motive, diferitele popoare si civilizatii au acceptat diferiti mijlocitori ai schimbului, acestea fiind primele forme de bani cunoscute de societatea omeneasca. De exemplu: argila si ceramica, carapacea de broasca testoasa, dintii de delfin, vite, porci, tutun, lana, sare etc. In cele din urma a fost preferat aurul, datorita calitatilor lui ( inalterabil, omogenitate fizica naturala, divizibilitate fara pierdere de valoare, usor prelucrabil, avand o valoare mare intr-un volum mic, fiind relativ usor si ieftin de transportat). La inceput, aurul a circulat in calitate de bani sub forma de bucati brute, apoi de lingouri si bare de greutati egale. Principalul neajuns al acestei situatii consta in necesitatea cantaririi si verificarii puritatii aurului la fiecare act de vanzare-cumparare. Acest neajuns a fost inlaturat prin marcarea lingourilor si barelor, mai inati de catre negustori, apoi de capetenii feudale, orese si state. Astfel au aparut monedele de aur.
Pe teritoriul Romaniei, primele monede autohtone au fost drahmele din argint, batute in orasul pontic Histria in