PIATA DE CAPITAL ÎN ROMÂNIA























1. Aspecte generale privind problematica pietelor financiare

Teritoriu aflat prin excelenta sub imperiul pragmatismul, domeniul pietelor financiare a început sa-si dezvolte si o redutabila latura teoretica. Chiar daca evidenta legaturii nemijlocite dintre teoire si practica mai este înca pusa la îndoiala, nu trebuie uitat ca întreaga “te,eie” a stiintei financiaremoderne este fundamentata pe domeniul pietelor financiare.
Aceasta latura a finantelor poate demonstra oricând si caracterul sau practic (si dezvoltarea exploziva a burselor de valordemonstreaza acest lucru), dar si pe cel teoretic, fara ca aceste domenii sa poata fi delimitate cu precizie. În fapt, punerile de acord în privinta unor probleme marginale(care dau consistenta stiintelor clasice) apar ca inutile în cazul pietelor financiare, iar divergentele încep înca de la stabilirea domeniului de studiu. Astfel, Scoala anglo-saxsona (si, în primul rând, cea americana) desemneaza prin piata financiara totalitatea tranzactiilor cu instrumente monetare (paita monetara) si cu titluri pe termen lung (paita de capital). Dimpotriva, Scoala din restul Europei (si, în primul rând, cea franceza) defineste prin termenul de piata financiara: piata valorlor imoobiliare, reprezentând, alaturi de piata creditului si piata monetara, o componenta a pietei capitalurilor.
Asadar, piata de capital reprezinta o piata specializata unde se intalnesc si se regleaza in mod liber cererea si oferta de active financiare pe termen mediu si lung. Concret, este vorba despre o piata pe care se tranzactioneaza in mod liber valori mobiliare (actiuni, obligatiuni), piata ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumparatorii de actiuni si obligatiuni) si care urmaresc plasarea profitabila a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de catre emitentii de actiuni/obligatiuni, ce sunt in cautare de capital in veder