Piata Unica si relatiile comerciale dintre tarile membre

Introducere
Înca de la crearea Comunitatii Economice Europene la 25 martie 1957, s-a prevazut crearea unei uniuni economice si monetare, ceea ce înseamna, pe scurt, libera circulatie în cadrul comunitatii a marfurilor, serviciilor, capitalului si fortei de munca, precum si adoptarea unei monede unice.
Primul deziderat, cel al eliminarii barierelor de orice tip din calea circulatiei marfurilor, serviciilor si factorilor de productie a fost pe deplin realizat 36 de ani mai târziu, la 1 ianuarie 1993 când a început sa functioneze Piata Unica. Cel de-al doilea obiectiv a fost atins la 1 ianuarie 1999, când ratele de schimb a 11 tari din cele 15 din cadrul Uniunii Europene au fost fixate irevocabil fata de noua moneda – Euro.
Asa cum se previzionase, crearea Pietei Unice a dat un nou suflu relatiilor comerciale dintre tarile membre.
Statisticile indica evolutia comertului în cadrul Uniunii Europene, însa nu prezinta natura acestor schimburi, structura lor si mai ales cauza lor. Tarile cele mai dezvoltate ale Uniunii au structural o compozitie foarte diversa de cea a tarilor mai putin dezvoltate. Urmarirea valorica a schimburilor între tari, asa cum e ea prezentata în statistici, nu permite sesizarea acestor diferente.
Scopul acestei lucrari este cercetarea naturii si cauzelor acestor schimburi. Pentru a putea fi întelese, lucrarea va aborda cercetarea lor din dubla ipostaza – teoretica si empirica. Prima parte va avea în vedere cele mai de seama contributii teoretice în analiza comertului international, tocmai pentru ca abordarea teoretica a mecanismului schimburilor intracomunitare presupune cunoasterea cercetarilor pe plan teoretic, fiind o îmbinare a diverselor teorii emise. În acest sens, vor fi prezentate teoriile clasice ale lui Ricardo – Torrens si Hecksher – Ohlin, ca si cele moderne – teoria economiilor de scara, cea a ciclului produsului si nu în cele din urma, teoria concurentei monopolistice. Partea a