Politica regionala a Uniunii Europene: continut si evolutie


Politica regionala urmareste sa corecteze dezechilibrele regionale astfel încât sa se asigure o repartizare mai echilibrata a populatiei si activitatilor economice pe ansamblul teritoriului.
Necesitatea unei politici regionale, care sa aiba în vedere echilibrarea repartitiei demografice si localizarea polilor de dezvoltare, ca si sustinerea eforturilor regiunilor cel mai slab dezvoltata pentru a le ajunge din urma pe celelalte, nu a scapat atentia legiuitorului comunitar de-a lungul celor peste patru decenii de existenta a UE.
Tratatul privind crearea CECO(1951) recunostea deja existenta unor contraste importante, însa abia in preambului Tratatul de la Roma semnatarii acestuia îsi declarau intentia de a actiona eficient pentru reducerea decalajelor socio-economice. Cu toate ca Tratatul de la Roma recunoaste, în preambul, importanta problemelor regionale si fixeaza obiectivul ?unei dezvoltari armonioase prin reducerea decalajului între diferitele regiuni si a ramânerii în urma a celor mai putin favorizate?, el nu prevede o politica regionala.
Abia Actul Unic European, intra în vigoare la 1 iulie 1987,care a introdus în tratat titlul intitulat ?Coeziunea economica si sociala?, a furnizat o baza institutionala dezvoltarii unei politici regionale. Pâna în 1975 (anul în care s-a creat un fond structural special-Fondul European de Dezvoltare Regionala-F.E.D.E.R.), Comunitatea nu a jucat un rol activ în acest domeniu. Putem spune deci, ca punerea în practica a unei adevarate politici comunitare regionale este destul de recenta.
Constructia europeana are ca efect crearea unui ansamblu de state care întretin legaturi economice strânse si rezolva împreuna problemele de interes comun. Totusi, conceptul de integrare a UE nu poate fi considerat drept credibil, decât cu conditia mentinerii între statele membre a unei coeziuni economice si sociale corespunzatoare.

În aceasta perspectiva,