Profitul
(venit fundamental)
 

Notiuni Generale


Termen de origine latin, profitul vine de la verbul „proficere” care inseamna „a progresa”, „a da rezultate”, apoi dobindind semnificatia de „a da”, sau „a aduce profit”. Acest fapt, explica de ce profitul este considerat drept venit sau o forma de venit.
Intentia de a da profitului doar sensul pozitiv a facut ca adesea el sa se identifice cu notiunea de “beneficiu”. Relatia dintre profit si beneficiu este destul de generala, unii autori considerindu-le ca sinonime, altii apreciind ca sunt notiuni distincte si difera ca sfera de cuprindere.

Profitul, este in cel mai restrins sens, venitul pe care il obtin agentii economici, ca produs al utilizarii capitalului. in sensul cel mai larg, profitul este cistigul pe care-l obtin agentii economici, ca surplus peste costul de productie. De aici, rezulta ca profitul este avantajul realizat in forma baneasca dintr-o actiune, operatie sau activitate economica. Prin urmare orice agent economic nu poate progresa, nu se poate dezvolta daca nu obtine profit.
Privit ca diferenta intre pretul de vinzare si costul de productie profitul, mai precis profitul total are doua componente: profitul normal si profitul supranormal sau economic.

Profitul normal reprezinta acea parte a profitului pe care o realizeaza si insuseste intreprinzatorul (agentul economic) in calitatea sa de proprietar al factorilor de productie. Ca venit al proprietarului care este si intreprinzator, profitul normal nu se include in costul de productie. Acesta corespunde venitului care ar reveni intreprinzatorului daca el ar inchiria capitalul sau altui intreprinzator, sau daca ar lucra ca salariat la acesta. Prin urmare, profitul normal reprezinta minimum de profit pe care o firma trebuie sa-l obtina pentru a functiona in continuare. in acest caz, nielul venitului total incasat se identifica cu cel al costurilor de oportunitate, ceea ce inseamna ca pe baza incasarilor se poate asigura continuarea activitati