REFORMA IMPOZITELOR DIRECTE



1. Evolutia veniturilor din impozite
directe
2. Analiza principalelor impozite directe
2.1. Impozitul pe profit
2.2. Impozitul pe salarii

















1. EVOLUTIA VENITURILOR DIN IMPOZITE DIRECTE

Politica financiara în domeniul veniturilor statului este chemata sa defineasca sursele de formare a fondurilor bugetare si extrabugetare de care statul are nevoie, metodele de prelevare, precum si obiectivele economice, sociale sau de alta natura, pe care trebuie sa le îndeplineasca instrumentele folosite în procesul mobilizarii resurselor financiare.
În tarile în curs de dezvoltare, veniturile fiscale si contributiile pentru asigurari sociale participa în medie cu 76%. Aceste tari îsi completeaza resursele publice într-o proportie mai mare pe seama veniturilor de la întreprinderile si proprietatile publice si a altor venituri nefiscale.
În ceea ce priveste structura veniturilor fiscale, exista deosebiri importante de la un grup de tari la altul si de la o tara la alta. Astfel, în tarile dezvoltate impozitele directe procura 2/3 din veniturile fiscale iar cele indirecte-1/3; la tarile în curs de dezvoltare proportiile sunt rasturnate: impozitele directe asigura 37% din total, iar cele indirecte 63%.
Evident cu cât o economie este mai dezvoltata si mai diversificata, veniturile mai structurate si mai diferentiate, iar agentii economici mai bine organizati, cu atât sunt conditii mai bune pentru utilizarea impozitelor directe. Invers, într-o tara cu o economie slab dezvoltata, cu o structura de ramura restrânsa, cu unitati de productie mici si slab organizate, cu o populatie în care majoritatea locuitorilor realizeaza venituri modice optiunea pentru sistemul impozitelor indirecte este inevitabila.
Ponderea veniturilor din impozite directe:
Astfel, în anul 1991 veniturile Bugetului de Stat, în suma de 496,8 mld., au pro