STRUCTURI CONCURENTIALE SI ALIANTE STRATEGICE



-PROIECT-



























Elemente teoretice

Teoria economica clasica defineste piata ca fiind un mecanism prin intermediul caruia se realizeaza legatura dintre cumparatori si vânzatori, în vederea stabilirii pretului si cantitatii pentru un anumit bun sau serviciu.
În marketing, piata reprezinta totalul clientilor potentiali care au aceeasi nevoie sau dorinta si care sunt dispusi si au capacitatea de a se angaja într-o relatie de schimb pentru satisfacerea acelei nevoi sau dorinte.
Sociologia priveste piata ca structura sociala autoreproductiva între grupuri si firme specifice, care îsi modifica rolurile în functie de rezultatele observatiilor efectuate asupra comportamentelor celorlalti. Pietele sunt locurile interactiunilor programate, ale supravegherii reciproce si a aliantelor oportuniste, fiind, în acelasi timp, retele de producatori si cumparatori ce întretin relatii continue si previzibile, care se formeaza si apoi dispar.
În stiintele juridice este vehiculat termenul de piata pertinenta, definita ca aria geografica minimala în care un monopol ipotetic ar putea impune si mentine în mod durabil (cca un an) o crestere rentabila a preturilor sale (cu cca 5%) fara a afecta comportamentul consumatorilor.
Categorie a economiei de schimb, în acceptiunea cea mai frecventa, piata desemneaza un ansamblu coerent, un sistem sau o retea de relatii de vînzare cumparare între parti contractante care sînt pe de o parte, unite prin legaturi de interdependenta si, pe de alta parte se afla în rapoturi de opozitie. Participantii la aceste relatii sînt producatorii de bunuri si servicii, ofertantii de factori de productie si consumatorii.
Piata, indiferent din care punct de vedere am privi-o, implica un alt concept, acela de concurenta, prin care se întelege situatia în care cumparatorii-consumatori si vânzatorii-producatori urmaresc obtinerea unor conditii cât mai avantajoase de productie si comercializare