Consideratii asupra sensului filosofiei


Ce este filosofia in general, sau care este specificul filosofiei? Pentru Aristotel, filosofia era cunoasterea primelor principii si cauze - acele principii supreme care explica intreaga existenta. (Coltescu, 2002, p.160) Pentru Kant, filosofia era cunoastere prin concepte; sau cercetarea limitelor capacitatilor noastre cognitive. Hegel considera ca, filosofia este cunoastere rationala a absolutului. Wittgenstein considera ca, filosofia este o activitate de clarificare a gandurilor. Filosofii analitici considera ca, filosofia este analiza limbajului stiintific sau comun. Pentru Heidegger, filosofia este analitica existentiala, adica investigarea acelor modalitati de existenta ce sunt proprii existentului uman (Dasein). Pentru reprezentantii scolii de la Frankfurt (Marcuse), filosofia este teorie critica a societatii moderne si a acelor forme de reificare si alienare umana ce stau la baza aceasta societate. Coltescu a considerat ca, "In esenta ei, filosofia este aceasta reflectie, aceasata meditatie prin care vrem sa intelegem, sa distingem sensul lumii si al propriei noastre existente---si intelegand, sa ne eliberam, sa ne cucerim autonomia spirituala".(Coltescu 2002, p.21). Cei mai multi filosofi au considerat ca, filosofia este cunoastere, diferentele apar fie privind obiectul ei (primele principii, absolutul, universalul etc.) sau metoda ei (ex., prin concepte, fenomenologie etc.) sau facultatea ei (ratiunea, simturile etc.). Dar, sa fie filosofia limitata doar la o forma de cunoastere contemplativa dezinteresata dintr-un punct de vedere practic sau aplicativ? Tudosescu considera ca:

...numai in masura in care conditioneaza reedifacari valorice la nivelul altor forme de constiinta sociala si, respectiv, modificari in strauctura tablelor de valorilor culturale, astfel ca acestea sa stimuleze schimbari cu caracter adanc in structura si dinamica civilizatiilor, putem spune ca filosofia are un caracter aplicativ. (Tudoses