Despre libertate

Asa cum putem afla din lucrarea “Statul Atenian” a lui Aristotel, a fost o vreme în care Solon introdusese în rândul delictelor politice si neparticiparea “din indiferenta sau tembelism” a cetatenilor la viata cetatii. Cel gasit vinovat urma “sa fie despuiat de onoruri si scos din rândul cetatenilor”.
Este interesant modul în care Solon a gândit aceasta problema. Democratia participativa presupune anumite atributii pe care cetateanul trebuie sa le exercite pentru ca aceasta forma de guvernare sa nu fie pusa în pericol. Optiunea politica a fiecarui individ în parte este foarte importanta pentru formarea unei majoritati care sa confere guvernantilor autoritatea de a lua decizii si în acelasi timp de a le putea justifica prin încrederea conferita de actul electoral. Fara aceasta optiune general manifestata nu ar mai putea fi invocata ca justificare a unor decizii mai mult sau mai putin corecte regula majoritatii. Iar acest fapt ar diminua cu mult autoritatea puterii în fata societatii civile. De aceea, cetateanului i se ofera anumite drepturi si libertati individuale pe care, însa, daca nu le foloseste, statul îsi aroga dreptul de a i le retrage, ba chiar de a-i nega chiar si conditia de simplu cetatean. Este o viziune aparte în ceea ce priveste conceptul de libertate. Exista libertatea de opinie, libertatea de a vota, libertatea cuvântului, dar nu exista libertatea de a opta pentru participare sau neparticipare. Aceasta îngradire poate duce în final la obstructionarea si anularea tuturor celorlalte libertati. Practic cetateanului atenian i se impunea sa-si exercite drepturile democratice, în caz contrar autoritatea statala având posibilitatea de a anula aceste drepturi.
Se pune întrebarea daca în acest caz se mai poate vorbi sau nu despre libertate. Pentru ca, asa cum spunea Friedman, “nimeni nu va poate sili sa fiti liberi. Aceasta este treaba voastra”. Orice constrângere în acest sens înseamna de fapt o anulare a libertatii.
Am dat acest exemplu i