FRANCIS BACON (1561- 1616)




Francis Bacon este o veritabila constiinta filosofica cu o cuprindere aproape universala. Traind in epoca nasterii stiintei moderne, Bacon si-a asumat sarcina elaborarii unei metode noi, adecvate, care, in opozitie cu scolaristica sterile, sa favorizeze cercetarea stiintifica, cunoasterea si dominarea naturii de catre om. Celebrele lui aforisme, cum sunt lucrarile
“ Stiinta este putere”, “ Oamenii nu pot stapani natura decat supunandu-se legilor ei”, “ A cunoaste cu adevarat inseamna a cunoaste prin cauze” exprima spiritual epocii. Etimologia cuvantului “aforism” provine din grecescul “ aphorismos”; acesta inseamna judecata cu caracter moral, care exprima, intr-o forma concisa, o parere despre viata.
Bacon propunea o filosofie a naturii in deplina concordanta cu viziunea sa empirista si, metodologic, inductivista. Acest lucru este insa continuat si de catre Thomas Hobbes. Bacon afirma in celebra sa lucrare
“ Noul organon” ca “ omul, servitor si interpret al naturii, poate sa infaptuiasca si sa cunoasca atat cat a observat din ordinea naturii prin lucrul insusi”.
Conditia prealabila a fauririi stiintei si metodei noi o constituie, pentru Bacon, critica cunostiintelor existente, eliberarea spiritului uman de sub tirania diverselor erori, prejudecati si iluzii, denumite de el “ idoli”. Autorul ii imparte in mai multe feluri, si anume:
ai tribului- care tin de natura umana;
ai pesterii- determinati de educatia fiecarui om;
ai forului- prin care sunt desemnate neconcordantele limbajului cu viata reala;
ai teatrului- generate de autoritatea tiranica a vechilor sisteme filosofice.


Idolii tribului

Idolii tribului isi au izvorul in insasi natura omului, este un rau inerent speciei umane, o adevarata boala de familie, caci nimic nu e mai lipsit de temei decat principiul ca simturile omului sunt masura tuturor lucrurilor. Trebuie sa se spuna, dimpotriva, ca toate perceptiile, fie ale simturilor, fie ale spiritului, nu sunt decat re