Immanuel Kant

Immanuel Kant (22 aprilie 1724 - 12 februarie 1804), filozof german, unul din cei mai mari gânditori din perioada iluminismului în Germania. Kant este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene. Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enorma influenta asupra dezvoltarii filozofiei în timpurile moderne. În special Fichte, Schelling si Hegel si-au dezvoltat sistemele filozofice pornind de la mostenirea lui Kant. Cei mai multi scriitori si artisti din vremea lui au fost influentati de ideile sale în domeniul esteticii, operele lui Goethe, Schiller sau Kleist neputând fi întelese fara referinta la conceptiile filozofice ale lui Kant.
Idei si consacrare
Asa cum o va spune în Prolegomene, a fost desteptat din „somnul dogmatic” de lectura empiristului Hume. Va analiza operele lui Newton, Hume si mai ales Rousseau, care, dupa propriile-i cuvinte, îl aduc pe „drumul drept” si îi provoaca o „revolutie în reflectie”. Kant crezuse pâna atunci ca sursele cunoasterii nu se afla în experienta ci în spirit, în ratiune. Aceasta era teoria intelectualista sau dogmatismul. Pentru Hume, dimpotriva, toate cunostintele noastre sunt ivite din experienta. Originalitatea filozofiei kantiene, sprijinita pe progresul fizicii de la Galilei la Newton, va consta în încercarea unei sinteze a amândurora, în a arata ca experienta si judecata permit deopotriva cunoasterea. Asa cum va scrie mai târziu, intuitia fara concept e oarba iar conceptul fara intuitie este vid. Ceea ce cauta Kant e înainte de toate un fundament pentru uzul ratiunii, ceea ce implica recunoasterea limitelor puterii ei. Acestea vor fi temele celei dintâi mari opere kantiene (scrisa în patru luni), Critica ratiunii pure, a carei prima editie dateaza din 1781. Kant are 57 de ani. Este deja celebru prin ceea ce publicase anterior, dar adevarata sa opera abia începe.Ratiunea nu poate cunoaste totul. Ea este deci limitata în domeniul cunoasterii. În schimb, are o