1.1.Impotriva reductionismului antistructural
Fetzer a asumat ca:
i) prin stiinta noi investigam legile naturii.
ii) legile naturii au forma principiilor generale.
iii) utilitatea legilor naturii este conectata cu scopurile explicatiei si predictiei. (Fetzer, 2002)
Totusi, stiinta nu trebuie sa prefere simplismul si economia necesar. "Simpler theories ought to be prefered to complex alternatives only in the cases in wich they are also adequate, truth"(Fetzer, 2002). In adaos, noi nu stim a priori daca realitatea este simpla. Altii considera ca, stiinta tinde spre unitate. (cf., Gold si Stoljar, 1999)
Totusi, noi nu stim a priori daca universul are o unitate universala ultima si singulara. Aceaste scopuri sunt preferabile dar sunt, totusi, scopuri contingente, deaceea avand valoare stiintifica contingenta. Poate, universul are un nivel ontologic fundamental ce are o existenta necesara, si in consecinta este universal, pentru sau in orice lume posibila, dar unitatea universului nu trebuie identificata cu unitatea stiintei. Unitatea universului este mai larga din punct de vedere ontic decat unitatea cunoasterii stiintifice. Iar unitatea cunoasterii stiintifice este mai larga decat universalul universului din punct de vedere al cognitiei. Unitatea universului exista la un nivel ontic fundamental, dar unitatea stiintei umane exista la un nivelul constiintei umane. Constiinta umana este ceva care exista la un nivel ontologic superior, ce depinde de un nivel de organizare mai complex. Dar, constiinta macar ca acopera toata cunoasterea stiintifica, ea acopera deasemenea si activitatile deceptive si o multime de alte aspecte nonstiintifice. Deci nici unitatea constiintei nu este identica cu unitatea stiintei si nici fluxul constiintei nu este identic cu fluxul cunoasterii stiintifice. Daca "particulele elementare" nu sunt elementare, daca exista un ultim si unic tip de primitiv ontologic, totusi, "organization is a property wich cannot be reduced to the properties of its parts, for the behavior of each part depends on those of the others and on the aims of the whole."(Del Re, 1998). Prin cuvintele precedente n-am vrut sa apar autonomia chimiei, biologiei, sau a psihologiei impotriva imperialismului microfizicii. Am intentionat doar sa critic tendinta de a reduce explicatia proprietatilor emergente ale sistemelor cu organizare complexa la suma proprietatilor micropartlor lor.
Scurta digresiune
In acord cu Cao, particulele fizice sunt manifestari emergente observabile ale campurilor cuantice fizice. Mi-ar fi placut ca, undele sa fie numai forma miscarii unor entitati subondulatorii, suboscilatorii. Dar, sa presupunem ca autorul este adevarat. Totusi, campurile sunt pãrti ale intregului univers, sunt parti finite ale universului. Deaceea, relativ la intregul universului ele sunt analog particulelor. Suntem obisnuiti sa gandim ca, ceea ce apare ca fiind continuu la un anumit nivel fenomenal trebuie sa fie discret la un anumit nivel mai fundamental, si in acest sens corpuscular (discontinuu). Sa presupunem ca, aceasta forma de gandire are validitate numai in anumite limite ale experientei nostre anterioare. Ce ar urma? Daca campul nu este discontinuu, atunci trebuie sa fie continuu. Si, ce urmeaza? Se pare ca, in acest caz, trebuie sa existe infinit actual. Daca campul n-are parti, atunci distributia lui spatiala trebuie sa fie infinit de continua. Din nou, daca o particula fizica este numai o aparenta o unor subcampuri cuantice, atunci aceste campuri cuantice nu pot fi extinse prea mult dincolo de limitele spatiale ale aparentei particulei, si din acest motiv se pare ca ele trebuie sa aiba dimensiune spatiala finita, deaceea raman parti ale universului...
Maimult, nimicul nu se poate misca, ci undele sunt forme ale miscarii...
Deci, atat din punct devedere al intradistributiei (compozitioanle?) cat si din punct de vedere al limitelor marginale campurile trebuie sa fie finite.
Nu sunt de acord cu idea ca, toate fenomenele de la nivelele superioare de complexitate organizationala supervin ca simple sume ale fenomenelor de la nivelele mai fundamentale. Capacitatile cognitive superioare ale creierului uman sunt absente la nivelul neuronului singular, adica neuronii nu sunt creiere mici. Creierul nu este un neuron mare. In acelasi spirit , Alumit Ishai, Leslie G. Ungerleider, Alex Martin, and James V. Haxby(2000) considera ca:
Although the segregation
of three regions with category-related responses could
be interpreted as evidence for separate modules, the
evidence for broad, overlapping, category-related patterns
of response that extended across these regions led
us to argue that the representation of an object is not
restricted to the regions that respond maximally to that
object but, rather, is distributed across a broader expanse
of cortex. According to our model, the fun...