Jean-Paul Sartre

Filosof, romancier, dramaturg si activist politic, Jean-Paul Sartre a fost intelectualul cel mai influent al Frantei in anii 1940 si 1950. Promovand libertatea individului si angajamentul politic, lucrarile sale continua sa incante si sa starneasca constiinta.




Sartre s-a nascut in Paris la 21 iunie 1905. Avea doar sase luni cand a murit tatal sau, si a crescut intr-un camin dominat de bunicul sau – fapt ce putea contribui la crearea sentimentelor ce l-au facut atat de izolat si deosebit. A fost un elev eminent si, dupa absolvirea scolii de elita Ecole Normale Superieur, a studiat doi ani in Germania unde a fost influentat de ideile filosofeului existentialist Martin Heidegger. A predat apoi filosofia pana in 1940, cand a fost recrutat pentru serviciul militar pe timp de razboi.
La acea data, Sartre isi definise deja ideile, reflectate de izbitorul sau roman “Greata” (1938) – in care personajul principal se simnte atat de instrainat incat pana si obiectele il dezgusta si-l coplesesc – si in nuvelele scurte adunate in “Zidul” (1939). Infrangerea Frantei de catre Germania nazista a schimbat insa cursul vietii lui Sartre. Dupa o perioada petrecuta ca prizionier de razboi, acesta a fugit la Paris si s-a alaturat miscarii de rezistenta.

Fiinta si neantul

Ocupatia germana i-a pus pe francezi in fata alegerii dificile intre colaborationism si rezistenta si aceasta dilema a facut ca filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943), sa para extrem de relevanta pentru vietile oamenilor. Sartre descriea fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creandu-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi.
Aceasta era o viziune drama