Observatia sociologica

Observatia constituie tehnica principala de investigatie sociologica intrucat ne ofera informatii cu valoare de fapte, care constituie materialul cel mai bogat, divers si nuantat, susceptibil de analize calitative, caracteristice stiintei sociologice. Volumul de date cules prin observatii de teren constituie baza oricarei cercetari si analize sociologice.

1. Argumente epistemologice

Orice cercetare incepe printr-o observatie relative initiala care da nastere unei conjecture, transformata prin inductie in ipoteza, continua cu ajutorul deductiei formulandu-se previziuni pe care experimentul si observatia relative finala le confirma sau le infirma.
Este de mentionat faptul ca orice cercetare impune utilizarea unui intreg set de tehnici si instrumente de lucru: nu este suficienta o singura tehnica, si nu este suficient un singur instrument.
Tipurile particulare ale observatiei sociologice: observatia participative, tehnica “participantului observator”, “observatia masiva”, vor adanci aspectele specifice si vor largi problematica investigatiilor directe, de teren.

2. Observatorul si subiectul studiului de teren

Un bun observator-sociolog trebuie sa posede:
a) insusiri care vizeaza identificarea, descrierea si inregistrarea rapida si specifica a celor mai “reprezentative” si semnificative fapte care se deruleaza in fata ochiilor sai si care privesc tema sau domeniul studiat;
b) insusire care vizeaza masurarea si cuantificarea datelor sau traducerea cantitativa ainformatiilor calitative; observatorul sau operatorul de teren trebuie sa probeze rigoare si precizie in manipularea informatiilor “datatoare de seama”.
Chiar daca nu suntem de accord cu afirmatiile unor sociologi americani, potrivit carora insusirile cercetatorilor de teren s-ar afla in corelatie negativa cu pregatirea lor academica, trebuie sa admitem “sensul epistemologic” al unei asemenea opinii, mai ales pt ca vizeaza pe cei care se rezuma la studiul cartilor si ignora