"OMUL S-A NASCUT LIBER, ÎNSA PRETUTINDENI ESTE TINUT IN LANTURI"
Rousseau
Spunem ca omul s-a nascut liber...oare de ce sustinem acest lucru fara nici un sens? Omul nu se naste liber. Afirmatia aceasta o fac doar cei ce vad omul ca pe orice alta fiinta, poate chiar ca pe un animal. Da, despre un animal salbatic, nascut în jungla putem spune ca se naste liber. Din momentul primei rasuflari, el e independent, uneori nu intra in contact nici macar cu cea care i-a dat viata, nu are legi care sa-l constrânga, în functie de care sa traiasca.Este liber.
Omul însa este mai mult decât un animal, este mai mult decât conceptia de fiinta în ansamblu; este un sistem complex format din doua subsisteme: trup si suflet. Din aceste subramuri, numai unul are capacitatea de a fi liber, sufletul. Însa nici aceasta libertate nu este totala deoarece interdependenta dintre trup si suflet, nu-i permite celui din urma sa fie detasat de primul si lanturile ce tin trupul împiedicându-l sa fie liber, prind implicit în strânsoarea lor si o parte a sufletului. Pentru ca partea spirituala a omului sa fie cu adevarat libera ar fi necesara o divizare totala a cele doua subsisteme, fapt imposibil din pricina interdependentei ce exista între ele.
Dar sunt acele lanturi imposibil de frânt? Parerea mea este ca fiinta umana a fost prinsa si pusa în aceste lanturi înca din primul pas facut înafara regnului animal din care a evoluat. Asadar lanturile, constrângerile cele mai importante provin din chiar conditia umana, care nu poate fi depasita. Iluzia ca omul îsi poate depasi conditia umana este provocata de acelasi factor ce genereaza si iluzia libertatii, anume dorinta de a rupe lanturile. Aceasta doleanta se hraneste cu iluziile create chiar de ea si stimuleaza viata, asigura continuitatea ei.
Caracterul social al omului este un element ce nu-i permite sa fie liber. Dependenta de cei din jur face din fiinta umana, un prizonier de frica singuratatii. Un om singur iese de sub tiparul fiintei pe care o reprezinta, se dezumanizeaza, e drept, deci, tragem concluzia ca omul nu poate sa se mai numesca om odata eliberat din lanturi.
Legile, paradoxal, chiar si cele ce asigura libertatea individuala, nu fac decât sa constrânga oamenii, sa-i supuna unor actiuni ce nu le stau mereu în fire. Pentru mine libertatea înseamna sa nu existe legi, prejudecati, dependeanta. Libertatea cea mai aproape de aceea totala este în gândire, în sulflet, în sentimente. În ciuda acestora constat ca pe zi ce trece omul devine tot mai influentat de factorii din jurul lui, îsi pierde trepatat si libertatea pe care o mai are, îsi scurteaza singur, inconstient si inevitabil lanturile.
Opusul libertatii nu e obligatoriu sclavia. Libertatea este nu numai o nevoie fizica ci si una psihica. Opusa libertatii poate fi manipularea, si dominarea verbala sau morala. Dar oare acestea nu reprezinta tot o manifestare a libertatii?
Ajungem, astfel, încetul cu încetul la concluzia ca libertatea nu este ceva care poate fi definit. Ea se manifesta în atâtea circumstante si îmbraca atâtea manusi ca nu o mai putem identifica...cu alte cuvinte, subiectivismul fiintei umane îsi pune amprenta,omul pierzând pâna si doar ideea de libertate,ca efect al faplului ca "este pretutindeni în lanturi"...
...