Parmenide


Parmenide a fost filozof si poet grec, nascut dintr-o familie renumita, în Elea, în sudul Italiei si a fost considerat seful scolii filozofice eleatice. A fost un om stimat pentru legislatia conceputa, care adusese prosperitate si bogatie orasului. A fost admirat si pentru viata sa exemplara.
Discipol al lui Xenophan, Parmenide a scris în opozitie constienta cu credintele lui Heraclit, data fiind aluzia evidenta la acest filozof: “cineva este si nu este mereu acelasi si mereu altfel, caci toate lucrurile evolueaza în directii diferite”.
Despre biografia sa mai este cunoscut faptul ca s-a oprit în Atena într-o calatorie efectuata în al 65-lea an al vietii sale, si acolo a devenit prieten al tânarului Socrate.
Parmenide a rupt traditia prozei ionice scriind versuri în hexametru. Din singurul sau poem didactic, “Despre natura”, supravietuiesc doar fragmente, desi discursul de introducere a fost bine pastrat.


Opera este considerata inartistica. Pentru cosmogonia pe care o descrie în partea a doua, Parmenide îsi apropriase stilul hesiodic, stil care însa nu se potriveste cu dialectica arida a primei parti.
Parmenide nu era un poet înnascut, si se poate pune întrebarea “ce l-a determinat sa ia aceasta turnura?”. Exemplul scrierilor poetice ale lui Xenophan nu este o explicatie completa. Este putin probabil ca lucrarea sa sa îsi fi avut originile în poezia lui Xenophan, pentru ca stilul este al lui Hesiod si al “Orficelor”.
În Prolog, Parmenide descrie ascensiunea sa catre casa zeitei despre care se presupune ca vorbea în versuri. Este o reflexie a ascensiunilor conventionale spre divinitate care sunt aproape la fel de comune ca si descenderile în infern din literatura apocaliptica de atunci.
Prologul se deschide cu imaginea lui Parmenide reprezentându-se într-un carucior înconjurat de nimfele soarelui care parasisera lumea întunericului ca sa îl ghideze în calatoria sa. Nimfele îl conduc din casa noptii, simbol al ignorantei omului la casa zilei, lo