PLATON (427-347 i.e.n.)




Convingerea sa,care l-a însotit toata viata, a fost aceea ca actiunea politica, respectiv deciziile politice drepte, pot fi bazate numai pe o cunoastere profunda, adica pe filosofia autentica. Din aceasta perspectiva trebuie interpretata maxima sa politica:
Ori filosofii ar trebui sa fie regi, ori regii sa devina filosofi.

Filosofia politica ocupa un loc foarte important în creatia lui Platon. Una din trasaturile caracteristice principale ale conceptiei social - politice a marelui gînditor este legatura lui strînsa cu învatatura sa etica.
Statul este pentru el asemeni omului, iar omul asemeni statului. De aceea omul pote fi perfect din punct de vedere moral doar într-un stat bine organizat. Si invers numai niste cetateni cu adevarat culti, bine educati si virtuosi se pot asocia, formînd un stat, în care domneste ordinea si legea. Scopul statului este de a crea conditii pentru realizarea dreptatii.
Platon porneste de la ideea ca statul este un individ de proportii mari, "un om mare". De aceea actiunile adaugatoare ale cetatenilor, indiferent de postul ocupat si rangul social, aduc prejudicii statului si fiecarui cetatean în parte. Virtutiile sociale si cele individuale se conditioneaza reciproc. Oamenii totdeauna îsi merita societatea în care traiesc, fie ea buna sau rea. Statul este întotdeuna asa cum sunt cetatenii lui.
Filosofia politica a lui Platon porneste, deci, de la ideea ca natura morala a omului, dreptatea si virtutea se pot realiza numai în mijlocul unui popor organizat în stat. Acesta îl deschide sa descrie cum ar trebui organizat statul, pentru ca sa se realizeze dreptatea perfecta. Teoria statului bine organizat sau a statului ideal trebuie sa tina cont, pe de o parte, alcatuirea sufletului omenesc, iar pe de alta parte, de activitatile de care are absoluta nevoie societatea. Învatatura lui Platon despre stat se bazeaza în mare masura pe teoria sufletului. Dupa cum stim, Platon consider