AUTOINDUCTIA
INDUCTANTA UNUI CIRCUIT



Experimentul 1. Se realizeaza un circuit cu o bobina L cu miez de fier, legata in serie cu un ampermetru, este conectata la o sursa de tensiune continua, prin intermediul unui intrerupator. La inchiderea intrerupatorului se constata ca acul ampermetrului deviaza lent catre valoarea finala a intensitatii.



experimentul 1 experimentul 2



Experimentul 2. Se realizeaza circuitul cu o bobina L, cu miez de fier , se leaga la o sursa de tensiune continua, prin intermediul unui intrerupator. In paralel cu bobina se leaga un bec, a carui tensiune nominala este ceva mai mare decat cea data de sursa. Cand circuitul este inchis, becul nu lumineaza, tensiunea aplicata la capetele lui fiind mai mica decatcea nominala.Dupa intreruperea circuitului, becul lumineaza, pentru un scurt timp, destul de puternic, desi sursa de tensiune a fost deconectata.
Experimentele descrise pun in evidenta o anumita intarziere a curentului electric, atat la stabilirea, cat si la inchiderea lui, in circuitele care contin bobine cu miez de fier. Pentru a explica fenomenul observat, se poate porni de la constatarea ca la inchiderea si deschiderea circuitului este comun faptul ca intensitatea curentului in circuit variaza : creste de la zero la I la inchiderea circuitului si scade de la I la zero la deschiderea lui.Urmeaza ca si campul magnetic produs de curentul electric din circuit este variabil in aceste situatii : creste la inchiderea circuitului si scade la deschiderea lui. Fluxul magnetic prin suprafata circuitului, produs chiar de curentul prin circuit, este variabil. Rezulta ca fenomenul observat este un caz particular al fenomenului de inductie electromagnetica, la care circuitul inductor este in acelasi timp si circuit indus, si de aceea a primit numele de autoinductie. Fenomenul trebuie sa apara ori de cate ori fluxul magnetic propriu ce strabate un circuit este variabil, deci nu numai la inchiderea sau des