Bomba atomica



“...Nu existã nimic altceva decât atomi si vid “ a afirmat Democrit. Asa începe oare istoria bombei atomice ?
Cu 400 de ani înaintea erei noastre Democrit din Abdera descoperã cã sfãrmând un obiect material se obtin bucãti mai mici, care la rândul lor se descompun în bucãtele si mai mici de materie si asa mai departe. La sfârsitul acestei serii de operatii repetate vor exista niste particule foarte mici care nu mai pot fi divizate. Aceste particule Democrit le-a numit ‘atomi’ (indivizibili) si a formulat prima teorie referitoare la atom :
>
Aceastã teorie este pe cale de a fi rãsturnatã în 1896, când un profesor de fizicã francez, Antoine-Henri Becquerel, descoperã proprietatea atomilor de Uraniu de a emite raze, proprietate denumitã mai târziu de cãtre sotii Curie ‘radioactivitate’. Asadar, materia poate sã emitã energie.
În anul 1903 un fizician neozeelandez, Ernest Rutherford, dã prima explicatie fenomenului de radioactivitate, demonstrând cã atomii elementelor radioactive emit trei feluri de radiatii : radiatii ( cu sarcinã electricã pozitivã, radiatii ( cu sarcinã electricã negativã si radiatii farã sarcinã electricã si a arãtat cã atomul nu este indivizibil, radioactivitatea fiind o consecintã a ‘dezintegrãrii’ atomilor, aceastã dezintegrare eliberând energie sub formã de radiatii. Astfel, Rutherford îsi dã seama cã atomul este format la rândul lui dintr-un mic nucleu (care contine particule cu sarcinã electricã pozitivã-protoni) înconjurat de un anumit numãr de particule cu sarcinã electricã negativã-electroni. În 1919, bombardând cu particule ( un anumit element-Azotul-, Rutherford a reusit sã transforme atomii acestuia în atomi ai elementelor Hidrogen si Oxigen. Prin mijloace artificiale, acest fizician a reusit sã facã primul pas adevãrat cãtre cucerirea energiei care tine unite particulele atomului - energia atomicã.
Astfel, Rutherford demonstreazã contrariul teoriei lui Democrit referitoare la indivizibilitatea at