UNIVERSITATEA "POLITEHNICA" DIN BUCUREªTI
CATEDRA DE FIZICÅ


LABORATORUL DE FIZICA ATOMICA SI FIZICA CORPULUI SOLID
BN - 031 B










DETERMINAREA CONSTANTEI RYDBERG




















1997

DETERMINAREA CONSTANTEI RYDBERG


1. Scopul lucrarii

Determinarea constantei implicatain seriile spectrale ale atomilor hidrogenoizi

2. Teoria lucrarii

Atomii fiecarui element emit, atunci când sunt excitati (de exemplu intr-o descarcarein gaz), un spectru optic caracteristic de radiatii, dupa care poate fi identificat acel element. Spectrele elementelor chimice sunt cu atât mai complicate, cu cât numarul lor de ordine Z este mai mare. Spectrele optice ale atomilor sunt datorate electronilor optici, adica electronilor ce se gasesc pe orbita periferica.
Spectroscopittii experimentali au stabilit ca toate liniile din diferitele serii spectrale ale atomului de hidrogen pot fi descrise printr-o relatie generala care da lungimea de unda a liniilor spectrale:

(1)
in aceasta relatie n ti m sunt numereintregi, T(m) ti T(n) sunt termeni spectrali, iar este constanta Rydberg.
Explicarea liniilor spectrale ale atomului de hidrogen a constituit o verificare de succes a teoriei atomului de hidrogen data de Niels Bohr. Bohr afirma ca nu exista decât anumite orbite permise pentru electron, corespunzatoare unor stari stationare.
El emite urmatoarele postulate:
I. Atomul se poate aflaintr-un tir discret de stari stationare, determinate de tirul discret ale energiei totale. in aceste stari atomul nici nu emite, nici nu absoarbe energia.
II. Energia atomului poate varia discontinuu, prin trecerea de la o stare stationara de energie totala la alta stare stationara de energie totala . Frecventa fotonului absorbit sau emis este data de relatia:

(2)
procesul de absorbtie având locin cazulin care electronul trece de pe o orbita mai apropiata de nucleu pe una mai departata, iar emisia atunci când parcurge drumul invers.
Specificarea orbitelor permise se obtine