EFECTUL MAGNUS



Acest experiment a luat denumirea de Efectul Magnus dupa fizicianul si chimistul german H.G. Magnus; el a fost primul care a experimentat(în anul 1853) si a investigat acest efect.
Fie un cilindru de rotatie asezat într-un curent de fluid în regim laminar, perpendicular pe axa cilindrului.
Datorita vâscozitatii (Fortei de frecare) cilindrul antreneaza straturile de fluid din vecinatatea sa, în sensul miscarii sale de rotatie. În pct. A viteza fluidului va fi mai mare decât în B, unde cilindrul se roteste în sens invers curgerii fluidului. Conform teoriei lui Bernoulli, presiunea statica laterala asupra cilindrului va fi mai mare în B decât în A, astfel încât apare o forta rezultanta transversala spre partea unde viteza fluidului este mai mare. Acesta este Efectul Magnus.
Ca regula practica, corpul este împins transversal din regiunea cu liniile de curent rare spre regiunea cu liniile de curent dese.
Efectul poate fi ilustrat punând în rotatie un cilindru din carton si aruncându-l orizontal. Dupa sensul rotatiei, traiectoria cilindrului va curba lin sau brusc spre pamânt. Se poate folosi si un plan înclinat pe care se rostogoleste (si luneca) un cilindru.
O alta experienta se poate face dupa cum urmeaza:
Materiale necesare :
un mosor din carton usor;
o banda subtire si usoara de pânza ;
un betisor ;
Descrierea experimentului :
Înfasuram banda subtire si usoara de pânza peste mosorul din carton.
Fixam banda de pânza de betisorul tinut orizontal.
Tragem brusc orizontal banda de pânza.
Observatii :
Mosorul se va roti foarte repede si va aluneca, parasind masa, în loc sa cada dupa parabola, mosorul va zbura în sus descriind o bucla.



Pstatic + Pdinamic + Ppozitie = constant
Ppozitie = constant
Pdinamic – creste datorita faptului ca straturile sunt antrenate de cilindru;
Pstatic – din Legea lui Bernoulli, presiunea statica scade ? forta laterala rezultanta va devia cilindrul,
obligându-l sa efectueze o miscare curbilinie.


Aplicatii practice la:
ar