~ sarcina elementarã ~








Introducere



Stim astãzi cã toate corpurile pe care le observãm în mediul înconjurãtor sunt combinatii diferite ale unor elemente. Astfel, substante ca apa si aerul,atât de indinspensabile oricãrei vietãti de pe planeta noastrã, nu sunt “substante elementare”, cum s-a crezut multã vreme. Apa este o combinatie între douã elemente, oxigenul si hidrogenul, iar aerul este un amestec de mai multe elemente, dintre care predominante sunt azotul si oxigenul.
Elementul în conceptia modernã, contine doar un anumit fel de materie. Totul în mediul înconjurãtor aste alcãtuit din elemente. Unele substante, cum sunt carbonul, fierul, aurul, sunt ele însele elemente. Alte substate sunt combinatii de elemente – de anumite combinatii sau compusi chimici . De exemplu, sarea de bucãtãrie este combinatia chimicã între sodiu si clor, iar zahãrul, între carbon, hidrogen si oxigen. Sunt substante care reprezintã amestecuri de elemente (de ex. aerul) sau amestecuri de compusi chimici (de ex. sarea în solutie apoasã – saramura – amestec al compusilor chimici sare si apã).
Încã din antichitate oamenii si-au pus întrebarea ce anume face ca un element sã se deosebeascã de altul. Pentru a rãspunde la aceastã întrebare, trebuie sã se considere un alt aspect al structurii materiei.
Grecilor antici le datorãm ideea de “atom”, care în viziunea lor însemnacea mai micã unitate nedivizibilã din care se compun corprile materiale. Astãzi, atomul nu mai este privit ca o unitate indivizibilã, ci ca particula cea mai mica în care poate fi divizat un element si care pãstreazã totusi proprietãtile elementului. Se va vedea cã atomul unui element poate fi divizat si în pãrti mai mici (particule subatomice), dar aceste pãrti nu mai pãstreazã proprietãtile elementului. Atomii unui element determinã caracteristicile acelui element; ei au anumite caracteristici comune, care-i deosebesc de atomii oricãrui alt element.
Doi, trei sau mai multi atomi se pot grupa si legãturile dintre ei