( Evolutia aparatelor fotografice (

Din timpuri stravechi si pana astazi, la baza tuturor stiintelor, a tuturor descoperirilor mai mari sau mai mici se afla observarea fenomenelor naturale, urmata de o imitatie inteligenta a acestora. Nevoia, spiritul practice, curiozitatea l-au indemnat pe om sa imite, sa repete, sa reproduca fenomenele observate in alte conditii cu mijloace la indemana lui.
Nu se stie cand si unde s-au observat s-au zarit pentru prima data jocul unor forme curioase pe perete. Desigur trebuie sa fi fost intr-o tara calda, scaldata in lumina puternica a soarelui. Pentru a se feri de arsita, oamenii acopereau ferestrele si usile cu ceea ce astazi s-ar numi perdele groase, pentru ca inauntrul incaperilor sa domneasca umbra deasa si racoroasa. Dar iata ca se intampla sa fi ramas o mica crapatura intre perdele si se mai intampla ca cineva sa treaca pe ulita. Stupoare! Pe peretele opus crapaturii se vede omul trecand, dar cu capul in jos! Prima mentiune scrisa despre acest fenomen cunoscuta pana in zilele de astazi, se gaseste in lucrarile carturarului arab Ibn Al Haitan. Dupa aceatsa data, referirile si scrierile despre ceea ce se numea „camera obscura” au devenit din ce in ce mai frecvente. Fizicianul si profesorul de matematica din Milano, Girolamo Cardano, introduce in gaura „o rotunjime facuta din sticla” , o lentila convexa, obtinand o imagine mult mai luminoasa si mai clara. Urmeaza alte ameliorari, cum ar fi cea a lui Daniel Barbaro care propune in 1568 acoperirea marginilor lentilei, lasand numai o gaura mica la mijloc - diafragma de azi - pentru obtinerea unor imagini mai clare. Igantio Danti recomanda la randul lui utilizarea unei oglinzi concave pentru redresarea imaginii si in 1585 Giovani Battista Benedetti sugereaza adoptarea unei lentile biconvexe.
Din descrierile facute pana acum, reiese faptul